Iunie 23
Deuteronomul 28:20-68; Psalmul 119:25-48; Isaia 55; Matei 3
NU EXISTĂ MULTE PASAJE în Biblie mai înfricoşătoare decât Deuteronomul 28:20-68. Acest text descrie judecăţile care vor veni peste poporul lui Dumnezeu dacă acesta nu va asculta de termenii legământului şi se va răzvrăti împotriva Lui, dacă „nu va păzi şi nu va împlini toate cuvintele legii acesteia, scrise în cartea aceasta, şi dacă nu se va teme de acest Nume slăvit şi înfricoşat — Domnul Dumnezeul tău” (28:58).
Există multe aspecte impresionante în aceste judecăţi. Două dintre ele merită atenţia noastră aici.
În primul rând, toate judecăţile descrise ar putea fi interpretate de o minte seculară ca simple rezultate ale schimbărilor politice şi sociale sau, într-o concepţie păgână despre lume, ca efecte ale unor zeităţi ostile. La prima vedere, toate aceste judecăţi au loc în lumea „naturală”: boli nimicitoare, secetă, foamete, înfrângeri militare, bube şi răni, sărăcie, supunere faţă de o putere străină, invazii devastatoare de lăcuste, nenorociri economice, captivitate, sclavie, grozăviile asediilor prelungite, scăderea populaţiei şi împrăştierea printre alte popoare.
Cu alte cuvinte, nu există nicio judecată care să semene cu un evident „fulger supranatural” coborât din cer. Astfel, cei care au încetat să mai asculte de cuvintele lui Dumnezeu ajung în situaţia tragică de a suferi pedepse despre care nici măcar nu cred că vin de la El. Şi aceasta face parte din însăşi judecata lor: îndură pedeapsa, însă necredinţa lor este atât de împietrită încât nu mai sunt capabili să înţeleagă ce li se întâmplă cu adevărat.
Binecuvântările de care s-au bucurat le-au fost oferite prin harul şi bunătatea lui Dumnezeu, dar ei nu le-au primit ca daruri venite din mâna Lui; iar acum blestemele pe care le suportă sunt trimise prin dreapta judecată a lui Dumnezeu (28:63), însă nici acum nu le recunosc drept judecăţi divine. Orbirea aceasta este profundă, constantă şi imposibil de vindecat prin putere omenească.
În al doilea rând, judecăţile lui Dumnezeu nu se limitează la tragedii exterioare, ci ating şi mintea omului — în parte din cauza dimensiunii pierderii, dar în cele din urmă prin lucrarea lui Dumnezeu Însuşi. Domnul va da acestor oameni „o inimă tremurândă, ochi slăbiţi şi un suflet mâhnit. Viaţa îţi va sta necurmat înainte ca o ameninţare; vei tremura zi şi noapte şi nu vei fi sigur de viaţa ta” (28:65-66).
Acest Dumnezeu nu controlează doar evenimentele exterioare ale istoriei, ci şi minţile şi emoţiile celor care cad sub judecata Sa. Înaintea unui asemenea Dumnezeu, este o nebunie de neimaginat să încerci să te ascunzi de El sau să-L înşeli. Ceea ce trebuie să facem este să ne pocăim şi să ne aruncăm asupra milei Lui, cerându-I harul de a umbla într-o ascultare sinceră, fiind gata să recunoaştem grozăvia răzvrătirii şi având ochii deschişi atât pentru bunătatea providenţială a lui Dumnezeu, cât şi pentru judecata Sa providenţială.
Trebuie să vedem mâna lui Dumnezeu; trebuie să cântărim toate lucrurile dintr-o perspectivă ferm centrată pe El.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.