6 Iunie
Deuteronom 10; Psalmul 94; Isaia 38; Apocalipsa 8
Printre imaginea istorică prezentată în începutul cărții Deuteronom, putem găsi, de asemenea, diverse îndemnuri. Unul dintre cele mai emoționante poate fi găsit în Deuteronom 10:12-22. Printre temele magnifice cuprinse în el se numără:
(1) O viață clădită în jurul lui Dumnezeu, care cuprinde atât frica de Dumnezeu, cât și dragostea pentru Dumnezeu (10:12-13). În lumea confuză și orbită în care trăim, frica de Dumnezeu fără dragostea față de El va aduce doar teroare, iar dragostea față de Dumnezeu fără ascultarea față de El va degrada într-un sentimentalism fără nicio afecțiune sau atracție puternică; pretensii de neprihănire, dar lipsite de schimbare din punct de vedere moral; sete după putere care lipsește inima de moralitate; dorințe nostalgice după relații, dar lipsite de pasiune pentru sfințenie. Nici unul dintre aceste cazuri nu se potrivește cu ce spune Biblia: „Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău…?” (10:12).
(2) O viață clădită în jurul lui Dumnezeu în care ne bucurăm de faptul că Dumnezeu e suveran. Dumnezeu deține controlul complet–”Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el.” (10:14). El poate face ce dorește, iar El a ales să „se alipească” de poporul Său, iubindu-i și alegându-i ca popor dintre toate popoarele (10:15; 4:37).
(3) O persoană care își clădește viața în jurul lui Dumnezeu nu se satisface niciodată doar cu tradițiile religiei: ea urmărește modul în care inima îi este schimbată (10:16). De aceea, tăierea fizică împrejur nu a fost privită ca finalul credinței, nici chiar în Vechiul Testament. Aceasta simboliza ceva mult mai adânc: tăierea împrejur a inimi. Dumnezeu nu vrea ca oamenii doar să arate pe dinafară ca aparțin Lui, ci o inimă îndreptată spre El, care este într-un proces constant de sfințire.
(4) O viață clădită în jurul lui Dumnezeu recunoaște faptul că că Dumnezeu este imparțial, iar astfel, și dreptatea Lui, și se comportă ca atare (10:17-20). El este „Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat” (10:17). Nu e de mirare că El nu se lasă mituit și nu arată părtinire (Nu confundați părtinirea cu alegerea. Părtinirea este favoritismul care a fost corupt de dorința de a perverti dreptatea de dragul a câtorva persoane favorizate; alegerea reprezintă modul în care Dumnezeu alege de bunăvoie anumiți oameni, fără niciun alt factor care să contribuie la alegerea Lui, iar astfel dreptatea nu este pervertită: de unde și crucea.). Iar el se așteaptă ca poporul Său să se comporte corespunzător.
(5) O viață clădită în jurul lui Dumnezeu se care se observă în laudele poporului Său (10:20-22). „El este slava ta, El este Dumnezeul tău.” (10:21). Cei care se concentrează pe Dumnezeu au multe lucruri pentru care să mulțumească. Cei care trec prin viața aceasta având în vedere doar lucrurile pământești sau chiar pe sine însuși vor seca pe dinăuntru. Dumnezeu este slava ta!
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.