5 Mai
Numeri 12-13; Psalmul 49; Isaia 2; Evrei 10
Răzvrătirea are multe chipuri.
Capitolele 12–13 din Numeri prezintă două forme diferite și complexe de răzvrătire.
Prima îi are în centru pe Aaron și Miriam, care vorbesc împotriva fratelui lor, Moise. Problema aparentă este că, deoarece Domnul a vorbit și prin ei, nu doar prin Moise, consideră că au dreptul să împartă aceeași autoritate de care se bucură el. Dar în spatele acestui conflict se ascund și alte motive: sunt nemulțumiți de Moise din cauza căsătoriei lui cu o femeie etiopiană. Motivele omenești sunt adesea complicate și amestecate.
În mod inevitabil, protestul lor sună rezonabil, logic, chiar democratic. Mai mult, îl pune pe Moise într-o situație extrem de dificilă. Dacă ar insista că el este singurul conducător chemat în mod special de Dumnezeu pentru această lucrare, cei invidioși și sceptici l-ar putea acuza că își apără poziția din orgoliu. Ceea ce îl salvează, în parte, este faptul că, asemenea Mântuitorului care avea să vină după el, Moise este un om deosebit de smerit (12:3; cf. Matei 11:29).
Dumnezeu Însuși intervine și arată clar cine este conducătorul ales. Moise este unic, deoarece revelația pe care o primește și o transmite este mai directă decât a tuturor celorlalți profeți; în plus, el s-a dovedit credincios în toată casa lui Dumnezeu (12:6-8). Miriam primește o judecată severă. Nu este clar de ce ea este lovită și nu Aaron: poate că ea a fost inițiatoarea răzvrătirii, sau poate Dumnezeu nu a dorit să slăbească autoritatea legitimă a lui Aaron ca mare preot.
Ceea ce este limpede este că, deși Miriam este iertată prin mijlocirea lui Moise, ea petrece șapte zile în afara taberei, în rușine și boală, pentru ca atât ea, cât și întregul popor să învețe că răzvrătirea manifestată prin dorința de putere atrage judecata Dumnezeului celui viu.
A doua răzvrătire, relatată în Numeri 13, începe cu frica a zece dintre cei doisprezece iscoade trimise să cerceteze Țara Promisă. Ei nu pot nega fertilitatea și frumusețea țării, însă își concentrează atenția asupra obstacolelor. Procedând astfel, uită — sau ignoră în mod voit — tot ceea ce Dumnezeu făcuse în chip miraculos pentru a-i aduce până acolo.
Dar răzvrătirea lor merge și mai departe. Ca lideri, ei nu aveau doar responsabilitatea de a prezenta faptele, ci și de a forma opinia poporului. Ca conducători ai poporului lui Dumnezeu, ar fi trebuit să descrie țara așa cum era și apoi să îndrepte atenția oamenilor spre Dumnezeul credincios al legământului, amintindu-le de urgii, de Paște, de Exodul, de hrana și protecția din pustie și de descoperirea lui Dumnezeu la Muntele Sinai.
În realitate însă, ei nu fac decât să provoace o mare revoltă (vezi capitolul 14), alimentând frica și necredința.
În ce moduri se manifestă astăzi răzvrătirea în mijlocul poporului lui Dumnezeu?
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.