12 aprilie
Leviticul 16; Psalmul 19; Proverbe 30; 1 Timotei 1
DUMNEZEU ESTE ATÂT DE MINUNAT DE GENEROS în felul în care Se descoperă pe Sine. El nu S-a revelat acestei rase de răzvrătiți într-un mod limitat, ci prin natură, prin Duhul Său, prin Cuvântul Său, prin evenimentele majore ale istoriei răscumpărării, prin instituțiile pe care le-a rânduit pentru a-Și face cunoscute scopurile și natura și chiar prin însăși structura noastră (purtăm chipul lui Dumnezeu — imago Dei). Psalm 19 prezintă două dintre aceste căi de auto-descoperire divină.
Prima este natura sau, mai precis, o parte a naturii: bolta cerească, pe care toți o putem observa și admira. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el” (19:1–2). Dar, așa cum popoarele antice au creat mituri complexe pentru a explica soarele, luna și stelele, rușinea culturii noastre este că și noi construim mituri „științifice” sofisticate pentru a le explica. Desigur, cunoașterea noastră despre realitate este mai avansată și mai precisă decât a lor. Însă angajamentul nostru filozofic profund față de ideea unei origini întâmplătoare, fără scop și fără rațiune, este profund distorsionat — orice, numai să evităm concluzia mult mai evidentă a existenței unui Dumnezeu suprem de inteligent, capabil de o creație extraordinară. Dovezile sunt prezente; cerurile „vorbesc”, iar noaptea „descoperă cunoștință”.
A doua cale este „Legea Domnului”: desăvârșită, vrednică de încredere, dreaptă, curată, neprihănită, strălucitoare — ea înviorează sufletul, înțelepțește pe cel neștiutor, aduce bucurie inimii, dăinuiește veșnic, este mai prețioasă decât aurul și mai dulce decât mierea, avertizează și promite o mare răsplată (19:7–11). Și aici reușim, adesea, să reducem sau să ignorăm ceea ce Dumnezeu a descoperit. Unii cercetători își consumă viața încercând să-i submineze credibilitatea. Mulți oameni selectează doar anumite idei sau teme, folosindu-le apoi ca filtru pentru a respinge restul. Evoluțiile culturale creează noi moduri de cunoaștere care relativizează Cuvântul lui Dumnezeu, punându-l pe același nivel cu scrierile altor religii. Cel mai grav este însă faptul că mulți creștini investesc atât de puțin timp și energie în cunoașterea Cuvântului pe care pretind că îl cred, încât acesta este neglijat. Și totuși, el rămâne o revelație de o frumusețe și profunzime de neimaginat.
Leviticul 16 prezintă o altă cale de revelație. Dumnezeu a instituit, în mod plin de har, un ritual anual în cadrul vechiului legământ, care ilustra principii fundamentale despre cine este El și ce este plăcut înaintea Lui. Păcătoșii vinovați pot veni înaintea Sa printr-un mijlocitor și printr-o jertfă de sânge rânduită de El: Ziua Ispășirii este, în același timp, ritual și profeție (cf. Evrei 9:11—10:18).
Răspunde împreună cu psalmistul: „Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Răscumpărătorul meu!” (19:14).
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.