10 aprilie
Leviticul 14; Psalmul 17; Proverbe 28; 2 Tesaloniceni 2
PSALMUL 17 este o rugăciune pentru îndreptățire. Desigur, David știe că nu este întotdeauna neprihănit (vezi Psalmul 51!). Dar, în anumite situații, credinciosul poate fi pe deplin conștient că a acționat cu integritate deplină, cu o neprihănire transparentă. Aceasta este situația lui David aici. Dacă, în astfel de cazuri, adversarii mint despre tine sau răspândesc zvonuri pe ascuns, dacă, asemenea unui leu care pândește, încearcă să te doboare (17:10–12), ce trebuie să facă cel neprihănit?
Primul lucru necesar este o căutare smerită a lui Dumnezeu, Cel care aduce îndreptățirea. De fapt, David nu speră doar la o îndreptățire finală, ci și la una mai imediată: „Ridică-Te, Doamne, ieși-le înainte, doboară-i! Izbăvește-mi sufletul de cel rău cu sabia Ta” (17:13). Totuși, el recunoaște că a cere îndreptățire de la un astfel de Dumnezeu înseamnă a te alinia de partea celor care nu aparțin doar acestei lumi: „Scapă-mă, Doamne, prin mâna Ta, de oamenii aceștia, de oamenii lumii acesteia, a căror parte este în viața de acum” (17:14, sublinierea adăugată).
Deoarece Dumnezeu rămâne suveran, îndreptățirea poate veni, în cele din urmă, numai de la El: „Să vină îndreptățirea mea de la Tine; ochii Tăi să vadă ce este drept” (17:2). Într-adevăr, David face apel la dragostea statornică a lui Dumnezeu față de ai Săi: „Arată-Ți bunătatea Ta minunată, Tu care mântuiești prin dreapta Ta pe cei ce caută adăpost în Tine, de vrăjmașii lor” (17:7).
Toate acestea sunt lecții importante, repetate — integral sau parțial — de multe ori în Scriptură. Astfel, îl găsim pe Apostolul Pavel spunând credincioșilor din Roma: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Nu vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: «Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti», zice Domnul” (Romani 12:17–19; cf. Deuteronom 32:35).
Aceasta este o lecție pe care credincioșii trebuie să o învețe și să o aplice în mod constant. Este ușor de acceptat atunci când lucrurile merg bine. Dar când membri ai bisericii îți atacă pe nedrept slujirea, când bârfitorii îți subminează poziția la locul de muncă pentru propriul lor avantaj, când colegii îți atribuie în mod constant cele mai rele intenții — atunci se vede dacă ești dispus să lași lucrurile în mâinile lui Dumnezeu, Cel a cărui grijă pentru ai Săi și pasiune pentru dreptate garantează o îndreptățire finală.
O astfel de credință aduce și eliberare de povară: „Iar eu, în neprihănire, voi vedea fața Ta; când mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău” (17:15).
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.