4 Aprilie
Leveticul 7; Psalmul 7-8; Proverbe 22; 1 Testaloniceni 1
PSALMUL 7 este al doilea din paisprezece psalmi care sunt legați, prin titlu, de un anumit eveniment istoric (primul fiind Psalmul 3). Nu putem cunoaște detaliile, dar este clar că David s-a simțit profund trădat atunci când a fost acuzat pe nedrept de cineva apropiat, care ar fi trebuit să știe mai bine. Ne vom concentra asupra ultimelor patru versete (7:15–17):
„Cel ce este însărcinat cu răul și zămislește nenorocirea naște dezamăgire.
Cel ce sapă o groapă și o adâncește cade el însuși în groapa pe care a făcut-o.
Răul pe care îl pregătește se întoarce împotriva lui; violența lui cade asupra propriului cap.
Eu voi aduce mulțumiri Domnului pentru dreptatea Lui
și voi cânta laude Numelui Domnului Celui Preaînalt.”
Limbajul plin de imagini exprimă ideea într-un mod sugestiv. Este vorba despre cineva care sapă cu grijă o groapă pentru a întinde o capcană altuia — dar cel care sapă ajunge să cadă chiar el în ea. Prima imagine descrie pe cineva „însărcinat cu răul” și „zămislind nenorocirea”, dar care nu dă naștere rezultatului dorit, ci propriei sale dezamăgiri. Psalmistul își exprimă apoi convingerea în mod direct, în versetul 16: răul pe care omul îl face se întoarce asupra lui, iar violența lui cade peste propriul cap.
Convingerea lui David nu se bazează nici pe o forță impersonală („binele învinge în cele din urmă”), nici pe un optimism naiv („totul va fi bine până la urmă”), ci pe dreptatea lui Dumnezeu: „voi aduce mulțumiri Domnului pentru dreptatea Lui și voi cânta laude Numelui Domnului Celui Preaînalt” (7:17). David nu ignoră nedreptățile lumii, dar trăiește într-un univers teist, în care dreptatea va triumfa în cele din urmă pentru că Dumnezeu este drept.
Dacă privim mai larg în paginile Scripturii (ca să nu mai vorbim de propria experiență), putem identifica ușor situații în care planurile și capcanele celor răi s-au întors împotriva lor înainte de a produce un rău major. De exemplu, Haman este spânzurat pe spânzurătoarea pregătită pentru Mardoheu. Totuși, în multe cazuri, judecata cade asupra făptuitorului abia după ce acesta a reușit să provoace un rău considerabil. David însuși știa acest lucru: a păcătuit cu Bathsheba și a poruncit uciderea lui Uriah the Hittite înainte de a fi confruntat și de a suporta consecințele. Iuda Iscariot a avut un sfârșit tragic, dar nu înainte de a-și trăda Învățătorul. Ahab a fost supus judecății profetice, însă numai după ce soția sa nelegiuită, Jezebel, a reușit să-l calomnieze pe Naboth și să-l omoare pentru a-i lua via.
Însă sancțiunea finală aparține judecății de la sfârșit; fără aceasta, nu ar exista o dreptate deplină în acest univers.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.