1 Aprilie
Leveticul 4; Psalmul 1-2; Proverbe 19; Coloseni 2
PSALMUL 1 este uneori considerat un psalm de înțelepciune. În mare parte, această denumire se datorează faptului că el prezintă două căi, și numai două căi: calea celui neprihănit (Ps. 1:1–3) și calea celor răi (1:4–5), urmate de un contrast final care le sintetizează (1:6).
Primele trei versete, care îl descriu pe omul neprihănit, se structurează în mod natural în trei etape. În versetul 1, omul neprihănit este descris negativ; în versetul 2, pozitiv; iar în versetul 3, metaforic. Descrierea negativă din versetul 1 arată ce nu este omul „fericit”. El nu „umblă în sfatul celor răi”; nu „se oprește pe calea păcătoșilor”; nu „șade pe scaunul batjocoritorilor”.
Omul rău, așadar, parcurge un proces de degradare treptată (umblă/se oprește/șade). El începe prin a umbla în sfatul celor răi: preia sfaturile, perspectivele, valorile și viziunea de viață a celor nelegiuiți. Dacă face aceasta suficient de mult timp, coboară la nivelul următor: „se oprește pe calea păcătoșilor”. Traducerea aceasta poate crea o impresie greșită. În limba engleză, expresia „to stand in someone’s way” înseamnă a-i sta cuiva în cale, a-l împiedica. Ne-am putea gândi, de exemplu, la Robin Hood și Little John pe pod: fiecare îi stă celuilalt în cale, iar unul dintre ei ajunge în apă. Însă în ebraică, expresia are sensul de „a sta în locul lui”, adică a face ceea ce face el, a-i adopta stilul de viață, obiceiurile și comportamentul.
Dacă omul continuă pe acest drum, este foarte probabil să coboare și mai mult, ajungând să „șadă pe scaunul batjocoritorilor”. El nu doar participă la lucruri lipsite de Dumnezeu, ci îi și disprețuiește pe cei care nu fac la fel. În acest punct, s-a spus că omul obține o „diplomă de master în inutilitate” și un „doctorat în condamnare”. Psalmistul insistă: „Ferice de omul care nu umblă în sfatul celor răi, nu se oprește pe calea păcătoșilor și nu se așază pe scaunul batjocoritorilor” (sublinierea adăugată). Astfel, omul neprihănit este descris negativ.
Ne-am fi putut aștepta ca versetul al doilea să răspundă printr-un paralelism contrastiv: „Ferice, dimpotrivă, de omul care umblă în sfatul celor neprihăniți, care se oprește pe calea celor ascultători, care se așază pe scaunul celor recunoscători” — sau ceva de acest fel. În schimb, este oferit un singur criteriu pozitiv, și acesta este suficient: „ci își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui” (1:2).
Acolo unde cineva își găsește plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu și meditează neîncetat la el, acolo învață sfatul cel bun, acolo comportamentul îi este modelat de revelație și acolo cultivă harul recunoștinței și al laudei. Acesta este un criteriu suficient.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.