30 Martie:
Leviticul 1; Ioan 20; Proverbe 17; Filipeni 4
Toma primește multă reclamă negativă–”Toma necredinciosul”, cum obișnuim să îi mai spunem. Totuși, motivul pentru care el se îndoiește că Isus a înviat din morți poate avea mai mult de-a face cu faptul că el nu a fost prezent atunci când Isus a apărut pentru prima oară în fața ucenicilor după înviere (Ioan 20:19-25). Oare nu au fi reacționat într-un mod asemănător și ceilalți dacă nu ar fi fost prezenți în acea zi?
Cu siguranță, Toma nu e lipsit de curaj. Atunci când Isus le propune apostolilor să se întoarcă din Galileea în Iudea pentru a-l ridica pe Lazăr din mormânt, iar ceilalți apostoli, luând în considerare pericolul tensiunilor politice, recunosc pericolul care îi așteaptă, Toma este cel care îi încurajează: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!” (11:16). De mai multe ori, Toma articulează întrebările pe care apostolii doreau să le întrebe. Astfel, când Isus insistă că trebuie să se întoarcă la Tatăl și că ei știu calea ca să ajungă acolo, Toma nu vorbește doar pentru sine atunci când spune: „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci. Cum putem să ştim calea într-acolo?” (14:5).
Dar aici, în Ioan 20, Toma declanșează un dialog cu o importanță specială. Atunci când Isus li S-a arătat în ciuda ușilor încuiate, El s-a întors către Toma pentru a-i arăta cicatricile rănilor Sale: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” (20:27). Toma nu mai cere nicio dovadă, ci izbucnește cu una dintre cele mai minunate mărturi din Noul Testament: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (20:28).
Răspunsul lui Isus luminează și în zi de astăzi natura mărturiilor creștinilor: „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” (20:29). Prin această frază, Isus Își întinde mâna asupra istoriei, privind milioanele de oameni care au avut și vor avea încredere în El, fără să-L fi văzut fizic, fără să-I fi atins cicatricile, fără să-și fi pus mâna în coasta Lui. Credința lor nu este una inferioară. Într-adevăr, în providența lui Dumnezeu, relatarea experienței lui Toma este unul dintre lucrurile pe care Duhul lui Dumnezeu le va folosi pentru a-i aduce la credință. Isus oferă plin de har dovada vizuală și tangibilă lui Toma, pentru ca relatarea scrisă despre mărturia și credința lui Toma să îi aducă la credință pe cei care au acces doar la text. Atât Toma când și cei care au venit după el cred în Isus și au viață în Numele Lui (20:30-31).
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.