22 Martie:
Exodul 33; Ioan 12; Proverbe 9; Efeseni 2
Nu putem înțelege capitolul 33 din cartea Exodului fără să conștientizăm două lucruri:
(1) Cortul întâlnirii încă nu a fost construit. Cortul unde se întâlnea Moise cu Dumnezeu era plasat în afara taberei poporului Israel (33:7), ceea ce sugera că acel cort era unul temporar.
(2) Acest laitmotiv al judecății continuă după incidentul vițelului de aur. Dumnezeu spune că nu va mai merge direct cu poporul Său, ci va trimite un înger să îi ajute (33:1-3).
Moise continuă să mijlocească (33:12-13). În timp ce medita asupra faptului că acel popor este poporul lui Dumnezeu, Moise a vrut să știe cine va merge împreună cu el (ținând cont că integritatea lui Aaron fusese compromisă). Moise vrea să cunoască și să urmeze căile lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îi răspunde: “Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” (33:14) Dar cum se raportează această interacțiune la amenințarea pe care Dumnezeu o face, în care spune că va trimite doar un înger, altfel îi va nimici în mânia Lui? Moise continuă să mijlocească, spunând :”Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” (33:15). Până la urmă, ce diferențiază acest popor de restul națiunilor lumii dacă nu prezența lui Dumnezeu (33:16)? Iar ca răspuns, Dumnezeu promite: “Voi face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea şi te cunosc pe nume!” (33:17).
Moise continuă să mijlocească în rugăciune pentru această pricină în următorul capitol (34:9), iar rezultatul glorios este că Dumnezeu nu mai menționează părăsirea poporului Său. Când cortul întâlnirii a fost construit, acesta a fost pus în mijlocul celor 12 seminții ale lui Israel.
Câteva gânduri rapide:
- Aceste capitole demonstrează adevărul că Dumnezeu este un Dumnezeu gelos (Ex. 20:5, 34:14). Când un om este gelos față de un alt om, acesta este un lucru păcătos datorită faptului că noi suntem finiți și suntem chemați să fim ispravnici asupra lucrurilor care ne-au fost date, nu să fim geloși față de alte persoane. Dar pentru ca Dumnezeu să nu fie gelos de propria glorie și autoritate suverană ar fi un eșec formidabil: S-ar lepăda de semnificația Sa unică de Dumnezeu, recunoscând în mod implicit că cei care Îi poartă chipul au dreptul la aceeași independență pe care o are El.
- În Vechiul Testament este scris de vreo patruzeci de ori că Dumnezeu S-a “căit”. Astfel de pasaje demonstrează interacțiunile Sale personale cu creația Sa. Când citim aceste texte, putem observa câteva tipare, inclusiv modul în care “căința” lui Dumnezeu este integrată în voia Sa suverană.
- În mod minunat, atunci când Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu, Dumnezeu promite să Își arate frumusețea (33:18-19).
Faptul că manifestarea supremă a slavei lui Dumnezeu în Evanghelia după Ioan este arătată pe cruce nu este o coincidență.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.