18 martie
Exodul 29; Ioan 8; Proverbe 5; Galateni 4
Două comentarii despre Ioan 8:12-51.
- Isus a spus deja în Ioan 7:7 fraților Săi “Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.”. Atât în cuvintele Sale, cât și în comportamentul Său, Isus este atât de diferit și opozant față de lume, încât aceasta Îl urăște. El este întruparea versetelor 3:19-21: “Şi judecata aceasta stă în faptul că , odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.”
Ioan 8 intră în și mai multe detalii. Isus insistă pe faptul că atunci când Diavolul minte “vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (8:44), iar peste acestea, El mai adaugă “Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.”. Acest lucru ar fi deja destul de grav de sine stătător, dar Isus spune “Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.”. Ce opțiuni Îi mai rămân Lui Isus atunci? Ar trebui să spună acele minciuni confortabile pe care lumea vrea să le audă? Poate că mai multă lume Îl va asculta atunci? Dar acesta nu este un lucru pe care Isus l-ar face, așa că El continuă să spună adevărul, iar din acest motiv, din cauza faptului că spune adevărul, lumea nu Îl crede. Pentru aceștia care au fost atât de orbiți, adevărul este exact acel lucru care le împietrește inimile, aprinzând acea ură adâncă care se poticnește de cruce. - Isus continuă și insistă “Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea;”” (8:56): probabil că atunci când a spus aceste cuvinte, Isus avea în minte promisiunea făcută de Dumnezeu față de Avraam în care toate națiunile pământului vor fi binecuvântate în sămânța lui (Gen. 12). Este improbabil că Isus vorbea literalmente și că Avraam a avut parte de un fel de viziune în care a văzut viața și vremurile Lui Isus. Ce voia să spună, în schimb, este că Avraam Îl cunoștea pe Dumnezeu, Îi credea promisiunile legate de sămânța lui, și contempla în credință împlinirea acelor promisiuni, bucurându-se de lucrurile pe care încă nu le putea înțelege complet: “a văzut-o şi s-a bucurat.” (8:56). Dar ce putem spune este că Isus este reprezentarea și împlinirea promisiunilor Lui Dumnezeu față de Avraam. Mai mult de atât: dacă Cuvântul etern (Ioan 1:1) era întotdeauna prezent cu Dumnezeu, și era întotdeauna Dumnezeu, chiar și contemplare în credință a lui Avraam față de Dumnezeu era o contemplare a Celui care avea să devină Isus din Nazaret. “Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.”” – chiar numele Lui Dumnezeu (Ex. 3:14).
Atunci când opozanții lui Isus ridică pietre pentru a-L ucide pe Isus din cauza celui de-al doilea punct, ei doar Îi demonstrează primul punct.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.