17 martie
Exod 28; Ioan 7; Proverbe 4; Galateni 3
Veșmintele preoțești pe care Dumnezeu le prescrie (Cartea Exodului 28) sunt neobișnuite și pline de culoare. Este posibil ca nu toate detaliile lor să fi fost destinate să poarte o semnificație simbolică precisă, ci să fi făcut parte din scopul ansamblului ca întreg: acela de a le conferi lui Aaron și fiilor săi „demnitate și onoare” în împlinirea slujirii lor preoțești (28:2, 40).
O parte din simbolism este transparent. Pieptarul veșmântului marelui preot trebuia să poarte douăsprezece pietre prețioase sau semiprețioase, așezate în patru rânduri de câte trei, „câte una pentru fiecare dintre numele fiilor lui Israel, fiecare gravată ca un sigiliu, cu numele uneia dintre cele douăsprezece seminții” (28:21).
Pieptarul este numit și „pieptarul judecății” (28:29), probabil pentru că adăpostea Urim și Tumim. Este posibil ca acestea să fi fost două pietre, una albă și una neagră. Ele erau folosite în luarea deciziilor, deși modul lor exact de funcționare nu ne este cunoscut. În situații deosebit de importante, preotul căuta prezența și binecuvântarea lui Dumnezeu în sanctuar și folosea Urim și Tumim, care ieșeau într-un fel sau altul și astfel, sub purtarea de grijă suverană a lui Dumnezeu, ofereau îndrumare. Astfel, peste inima sa, preotul purta simultan numele celor douăsprezece seminții „ca o aducere-aminte necurmată înaintea Domnului”, precum și Urim și Tumim, „ori de câte ori intra înaintea Domnului”, purtând astfel „mijloacele de judecată pentru fiii lui Israel pe inima sa, înaintea Domnului” (28:29–30).
Pe partea din față a mitrei sale, Aaron trebuia să fixeze o plăcuță de aur curat, pe care era gravată inscripția: „SFÂNT DOMNULUI” (28:36). „Aceasta va fi pe fruntea lui Aaron, iar el va purta vina care însoțește darurile sfinte pe care israeliții le consacră, oricare ar fi darurile lor. Ea va fi necurmat pe fruntea lui Aaron, pentru ca ele să fie primite înaintea Domnului” (28:38). Textul presupune că aceste „daruri sfinte” consacrate de israeliți erau, în principal, jertfe pentru păcat, aduse pentru ispășirea vinei. Preotul, inclusiv prin simbolismul întruchipat în veșmintele sale, poartă această vină în prezența Dumnezeului sfânt, singurul care poate să o îndepărteze. Textul sugerează că, în lipsa exercitării acestui rol preoțesc, jertfele aduse de israeliți nu ar fi primite de Domnul. Întreaga structură preoțească, sacrificială și cultică a sanctuarului formează un sistem coerent și indivizibil.
La vremea potrivită, aceste reflecții vor aborda pasaje care anunță caracterul perisabil al acestui sistem, care devine astfel o anticipare profetică a Marelui Preot suprem, a comunității legământului desăvârșite, a autorității ultime care oferă îndrumare, a jertfei finale și a templului definitiv. Demnitatea și onoarea Sa nu cunosc limite (cf. Apocalipsa 1:12–18).
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.