8 Martie:
Exodul 16; Luca 22; Iov 37; 2 Corinteni 7
Noul Testament ne prezintă niște “cuvinte de instituire” – cuvintele care instituie Cina Domnului ca o comemorare continuă variază oarecum, dar aspectele care le au în comun sunt izbitoare. Luca 22:7-20 ne permite să luăm aminte la unele dintre elementele acelor relatări. Toate trei dintre Evangheliile sinoptice indică faptul că Isus a poruncit ca ucenicii Lui să pregătească masa pentru Paște; Luca insistă pe tema asta (22:1, 7-8, 11, 15). Isus vrea ca acțiunile și cuvintele Sale să fie înțelese în lumina sărbătorii tradiționale. Sărbătoarea Paștelor nu a semnificat doar eliberarea israeliților din robia egiptenilor, ci și modul în care au fost eliberați; în planul lui Dumnezeu, îngerul morții a trecut peste casele protejate de sângele sacrificiului, în timp ce toate celelalte case din Egipt și-au pierdut întâii născuți. Mai mult de atât, această eliberare miraculoasă a pavat drumul pentru instaurarea legământului de la Sinai.
Deci, atunci când Isus a luat pâinea la praznicul Paștelor și a spus “Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi” (22:19), și când a luat paharul de vin și a spus “Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.” (22:20), cu siguranță că vom vedea mai mult decât comparațiile cu vechiul legământ. Nu putem nega concluzia că Isus își vedea propria moarte, vărsarea propriului sânge, ca sacrificiul oferit de Dumnezeu care a prevenit pedeapsa divină a lui Dumnezeu, ca Mielul lui Dumnezeu fără cusur, și că moartea Lui urma să instaureze un nou legământ cu poporul lui Dumnezeu care urma să îi elibereze de o robie mult mai întunecată și adâncă.
Cineva spunea că cele mai disputate patru cuvinte din istoria bisericii sunt “Acesta este trupul Meu”. Fără a intra în detalii despre toate lucrurile care pot fi spuse despre aceste cuvinte, putem cădea de acord asupra faptului că unul din scopurile lor, după cum a spus Isus, este de aducere aminte: “să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” (22:19).
Faptul că acest lucru este obligatoriu este izbitor, în același mod în care este izbitor faptul că sărbătoarea Paștelor era obligatorie. Dar istoria ne arată cât de rapid poporul lui Dumnezeu s-a îndreptat spre chestiuni periferice, ignorând sau chiar respingând esența adevărată. Prin acest simplu gest, Isus vrea ca ucenicii Lui să se întoarcă înapoi la moartea Lui, la sângele Lui vărsat, la trupul Lui frânt, din nou și din nou. Dar, de asemenea, acest gest este și în anticipare. Anticiparea unei împărății desăvârșite, unde sărbătoarea Paștelor și Cina Domnului sunt împlinite (22:16, 18). Mâncăm și bem așa cum ne-a poruncit, “pâna va veni El.” (1 Cor. 11:26), unde comemorarea și proclamarea vor fi copleșite de splendoarea prezenței Sale.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.