6 Martie:
Exodul 16; Luca 20; Iov 35; 2 Corinteni 5
În această etapă a lucrării lui Isus pe pământ, tensiunile dintre El și autorități deveniseră acute. Unele dintre aceste tensiuni erau pe bază teologică, iar altele legate de nuanțe pragmatice și protejarea poporului. Fiecare parte din Luca 20 reflectă unele dintre aceste tensiuni.
Astăzi ne vom concentra asupra pildei vierilor (20:9-19). Această pildă devine mai accesibilă gândirii moderne atunci când ne aducem aminte că în cultura secolului I, acești vieri nu erau doar niște simpli angajați (în sensul modern), dar niște lucrători care erau legați de o întreagă structură socială. Ei le datorau proprietarului viei nu doar un procent din suma produsă, ci o alianță respectuoasă. Modurile în care robii trimiși de stăpânul viei au fost tratați au fost crunte și egoiste, dar mai mult decât acestea, umilitoare. Stăpânul viei s-a gândit să își trimită propriul fiul, gândindu-se că ar fi de neconceput ca aceștia să îl omoare. Dar pilda pe care o spune Isus ne spune că exact asta au și făcut: L-au omorât gândindu-se că o parte din teren va deveni a lor, acum că moștenitorul de drept este mort.
Ce va face stăpânul viei? Isus Își răspunde la propria întrebare: “Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Oamenii vremii aceia au înțeles ideea pildei. Punctele principale erau clare: Dumnezeu era stăpânul viei, vierii erau poporul Israel, iar robii respinși de vieri erau profeții, iar la un moment dat, Dumnezeu și-a trimis Fiul–iar ca rezultat, terenul și prosperitatea oferită de către stăpân vierilor le-a fost luată și dată altora. Nu e de mirare că aceștia au exclamat: “Nicidecum!”
Exact la acest răspuns se aștepta Isus din partea lor. Dar acum se uită la ei atent și le cita Scripturile pentru a le dovedi că exact așa se vor întâmpla lucrurile, exact așa cum trebuiau să se întâmple. Nu spune Scriptura: “Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului” (20:17; Ps. 118:22)?
Acea “piatră” a câștigat; cei care au căzut peste ea au fost zdrobiți de ea, iar cei peste care a căzut au fost spulberați. Dar trebuie să ținem minte că era important ca inițial piatra să fie lepădată de zidari. Fără îndoială, cei care L-au ascultat pe Isus nu au înțeles ramificațile acestei pilde, dar preoții cei mai de seamă și cărturarii au priceput suficient încât să-și dea seama că ei nu arată prea bine în această pildă: trebuie să fie incluși în cei care i-au bătut pe profeți și L-au respins pe Fiul lui Dumnezeu. Acesta era încă un pas către cruce; Din punct de vedere teologic, Isus Își învață ucenicii ce fel de Mesia este, și cum moartea Lui este la fel de inevitabilă pe cât a fost prezisă de profeții.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.