01 Martie:
Exod 12:21-51; Luca 15; Iov 30; 1 Corinteni 16
Paștele nu a fost doar punctul culminant al celor zece urgi, ci a fost începutul poporului Israel. Fără îndoială, Faraon se săturase de Moise; Dumnezeu se săturase de Faraon. Ultima dintre cele zece urgii i-a eradicat pe toți cei întâi născuți din țara Egiptului, simbolul de mândrie și speranță al națiunii. În același timp, în înțelepciunea Lui, acest lucru I-a permis lui Dumnezeu să îi învețe pe israeliți câteva lecții importante. Dacă îngerul morții ar fi trecut prin ținut, ce lucru ar face diferența dintre cei care vor suferi moartea și cei care vor fi salvați? Dumnezeu le spune israeliților să se strângă în case suficiente persoane pentru a mânca un miel întreg de un an. El le-a oferit instrucțiuni detaliate despre cum să prepare masa. Dar poate că cea mai interesantă dintre instrucțiuni a fost aceea de a unge pragurile ușii cu sângele mielului, pe ambii ușiori;
“Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi” (Ex. 12:13) Această idee este repetată: “Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.” (Ex. 12:13)
Din cauza sângelui, Domnul va trece pe lângă ei, iar așa s-a născut sărbătoarea Paștelui. Importanța acestui eveniment nu poate fi supraestimată. A semnificat nu doar eliberarea israeliților de sub jugul robiei, dar și începutul unui nou legământ cu Răscumpărătorul lor. În același timp, a pus înainte o imagine interesantă: oameni vinovați care sunt în drum spre moarte, iar singurul mod prin care pot scăpa este dacă un miel va muri în locul lor.
Schimbarea datei calendaristice marchează importanța acestui punct de cotitură (12:2-3), iar israeliților le este spus să comemoreze această sărbătoare pe vecie pentru ca să nu uite niciodată ce a făcut Dumnezeu pentru poporul Israel și cum întâii lor născuți au fost cruțați în noapte în care Dumnezeu i-a răscumpărat (12:24-27). Mai bine de un mileniu de ani și jumătate, apostolul Pavel le aduce aminte credincioșilor din Corint că Isus Hristos, Mielul nostru Răscumpărător, a fost sacrificat pentru noi, stabilind un nou legământ (1 Cor. 5:7;11:25).
În noapte în care a fost trădat, Isus a luat o bucată de pâine și un pahar de vin, și a stabilit o nouă tradiție comemorativă–iar, de asemenea, acest lucru s-a întâmplat în timpul sărbătorii Paștelui, arătându-ne lucrul înspre care arăta vechiul legământ: moartea lui Isus Hristos. Calendarul a fost schimbat din nou, și am primit o nouă răscumpărare. Dumnezeu încă trece peste cei care au fost răscumpărați de sângele Mielului.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.