Februarie 27
Exod 10; Luca 13; Iov 28; 1 Corinteni 14
Pilat a fost un om slab și rău. De aceea relatarea din Luca 13:1–5 este pe deplin credibilă. Detaliile pot fi neclare, dar imaginea de ansamblu este limpede. Unii galileeni au adus jertfe — dacă erau evrei, înseamnă că au făcut-o la templul din Ierusalim. Poate că erau implicați, sau doar percepuți ca fiind implicați, într-o ramură a mișcării naționaliste a zeloților, iar Pilat i-a considerat o amenințare. I-a masacrat, iar sângele lor s-a amestecat cu sângele animalelor de jertfă pe care chiar ei le aduseseră. Dacă amestecul de sânge este literal, atunci înseamnă că Pilat i-a ucis chiar în curțile templului — un sacrilegiu care s-a împletit cu o crimă.
Când acest incident este adus înaintea lui Isus pentru a fi comentat, El reacționează într-un mod care trebuie să-i fi uimit pe cei care Îl ascultau. Poate că unii se așteptau ca Isus să-l denunțe pe Pilat; alții doreau să comenteze despre mișcarea zeloților; câțiva, poate, sperau ca El să spună ironic că acei rebeli și-au primit pedeapsa meritată. Dar Isus nu alege niciuna dintre aceste direcții.
„Credeți că acei galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni, pentru că au suferit astfel? Vă spun că nu! Dar dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel” (13:2–3).
Mesajul pe care Isus încerca să-l transmită s-ar fi putut pierde ușor în sensibilitățile politice ale acelei tragedii, așa că El menționează imediat un alt dezastru, lipsit de orice conotație politică: fără galileeni, fără Pilat, fără templu, fără jertfe și fără sânge amestecat. Optsprezece oameni au murit când un turn s-a prăbușit peste ei. Isus afirmă că aceia nu au fost mai păcătoși decât oricare alții din Ierusalim. Lecția este aceeași: „Dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel” (13:5).
Analiza surprinzătoare a lui Isus are sens doar dacă trei lucruri sunt adevărate:
(a) Toți merităm să pierim. Dacă suntem cruțați, aceasta este un act al harului. Ceea ce ar trebui să ne uimească nu este că unii mor, ci că atât de mulți sunt păstrați în viață atât de mult timp.
(b) Moartea vine pentru toți. Lumea noastră consideră adesea că cel mai mare dezastru este moartea cuiva tânăr. Nu este așa. Adevăratul dezastru este că toți trăim sub aceeași sentință a morții — și toți murim. Vârsta la care murim este doar o diferență relativă, nu esențială.
(c) Moartea are ultimul cuvânt pentru fiecare dintre noi — cu excepția cazului în care ne pocăim. Numai pocăința ne poate duce dincolo de moarte, spre viața din Împărăția împlinită.
Ai auzit de milioanele masacrate sub regimul lui Pol Pot? Ai auzit despre măcelul sângeros din sudul Sudanului? Ai văzut gropile comune din Bosnia? Sau imaginile din mlaștinile Floridei, unde s-a prăbușit zborul Valujet 592?
Adevărat vă spun: dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.