Februarie 26
Exod 9; Luca 12; Iov 27; 1 Corinteni 13
Ai văzut autocolantul: „Persoana cu cele mai multe jucării câștigă.”
Câștigă ce anume? Persoana cu cele mai multe jucării ia din această viață exact ceea ce iau și ceilalți. Peste un miliard de ani în veșnicie, numărul de „jucării” adunate în timpul celor șaptezeci de ani pe pământ nu va părea deloc important.
Totuși, într-o cultură materialistă, este înfricoșător să începi să înțelegi cât de profund este rădăcinată lăcomia și cum se infiltrează în toate prioritățile și relațiile noastre. În Luca 12:13–21, Isus este confruntat de cineva care Îl roagă: „Învățătorule, spune-i fratelui meu să împartă moștenirea cu mine.” Nu știm dacă această persoană avea sau nu o plângere legitimă. Din perspectiva lui Isus, nu conta, pentru că era în joc o problemă mai profundă. Pentru acel om, o parte din moștenire era mai importantă decât o relație evlavioasă cu fratele său. Isus nu doar că refuză să devină arbitru în astfel de chestiuni minore (12:14), dar avertizează: „Fiți atenți! Păziți-vă de orice fel de lăcomie, căci viața cuiva nu stă în belșugul averilor lui” (12:15). Poate că, până la urmă, persoana cu cele mai multe jucării nu câștigă deloc.
Aceasta duce la pilda bogatului căruia hambarele pline de grâne îi dau ideea să-și construiască unele și mai mari (12:16–20). În cultura noastră, am putea înlocui cu ușurință fermierul cu un constructor, un producător de software sau un agent imobiliar. Într-o societate obsedată de posesiunile prezente, este alarmant de ușor pentru credincioși să fie atrași în același vârtej al lăcomiei. Ceea ce începe ca o intenție sinceră de a face totul cât mai bine pentru Hristos se degradează într-o competiție egoistă și o dorință nestăvilită de a acumula. Îți planifici cu grijă pensionarea; la urma urmei, îți spui, „ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani” (12:19).
Pentru că toți îți spun cât de bine te descurci, nu mai auzi vocea lui Dumnezeu: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” (12:20).
Problema nu este bogăția în sine. Biblia vorbește despre oameni bogați care și-au folosit averea pentru Dumnezeu, oameni care nu erau atât de atașați de ea încât să devină un idol. Totuși, ne este teamă să subliniem acest fapt, pentru că cei mai mulți dintre noi suntem atât de pricepuți în a ne amăgi, încât credem automat că această observație ne absolvă de vină.
Alții sunt lacomi sau zgârciți; eu sunt doar harnic și econom. Alții sunt materialiști și hedonisti; eu sunt realist și cred că o inimă veselă este un bun leac.
Așa că meditează la Luca 12:21.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.