Februarie 24
Exodus 7; Luca 10; Iov 24; 1 Corinteni 11
Se spune o poveste despre Dr. Martyn Lloyd-Jones, unul dintre cei mai influenți predicatori ai secolului al XX-lea. Când se afla pe patul de moarte, bolnav de cancer, un prieten și fost colaborator l-a întrebat, în esență:
„Cum reușești să reziști? Ai fost obișnuit să predici de mai multe ori pe săptămână. Ai inițiat lucrări creștine importante, iar influența ta s-a extins prin înregistrări și cărți către credincioși de pe cinci continente. Iar acum ești pus deoparte. Ai ajuns să stai liniștit, uneori mai reușind doar puțină muncă de editare. Nu te întreb neapărat cum te descurci cu boala în sine, ci mai degrabă cum faci față stresului de a fi scos din activitate?”
Lloyd-Jones a răspuns cu cuvintele din Luca 10:20:
„Nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”
(Bineînțeles, el a citat din versiunea King James.)
Această replică a fost remarcabil de potrivită. În contextul pasajului, ucenicii se întorc dintr-o misiune de instruire și spun uimiți:
„Doamne, chiar și demonii ni se supun în Numele Tău!” (Luca 10:17).
La un anumit nivel, Isus îi încurajează. El le spune că a văzut, într-o experiență probabil vizionară, pe Satana căzând ca un fulger din cer (Luca 10:18). În felul acesta, Isus interpretează misiunea ucenicilor ca un semn anticipativ al înfrângerii lui Satana, victorie care avea să fie împlinită în mod decisiv la cruce (cf. Apocalipsa 12:9–12). El le promite ucenicilor că vor vedea lucruri și mai mari decât acestea (Luca 10:18–19). Apoi adaugă – cuvintele pe care le-a citat Lloyd-Jones –:
„Totuși, nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10:20).
Este atât de ușor să ne bucurăm de succes. Identitatea noastră de sine poate ajunge strâns legată de rodnicia slujirii noastre. Desigur, acest lucru devine periculos atunci când succesul dispare – dar în cazul de față, nu despre eșec este vorba. Pentru ucenicii lui Isus, lucrurile mergeau mai bine ca niciodată. Tocmai atunci apare însă pericolul: nu Dumnezeu este Cel adorat, ci rezultatele. Bucuria nu mai vine din faptul că am fost primiți de Dumnezeu, ci din aparenta noastră reușită.
Aceasta a fost păcatul multor pastori „de succes”, dar și al multor credincioși laici care se considerau bine ancorați în credință. În timp ce se mândreau cu ortodoxia lor și erau angajați într-o misiune legitimă, au ajuns, pe nesimțite, să idolatrizeze succesul. Puțini idoli sunt atât de înșelători.
Când suntem confruntați cu asemenea ispite, este esențial să ne bucurăm din motivele corecte – și nu există un motiv mai bun decât acela că păcatele noastre au fost iertate și că, prin inițiativa plină de har a lui Dumnezeu, numele noastre au fost scrise în ceruri.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.