Februarie 22
Exod 5; Luca 8; Iov 22; 1 Corinteni 9
Potrivit Luca 8:19–21, „Mama și frații lui Isus au venit să-L vadă”, dar nu au reușit să-și atingă scopul din cauza mulțimii care Îl înconjura. I s-a transmis lui Isus vestea: „Mama și frații Tăi stau afară și vor să Te vadă” — cu presupunerea că El Însuși va merge la ei sau va porunci mulțimii să le facă loc. Într-o cultură mult mai puțin individualistă decât cea de astăzi, profund orientată spre familie și clanul extins, acest gest ar fi fost firesc.
Tocmai de aceea, răspunsul lui Isus este uimitor: „Mama Mea și frații Mei sunt cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc” (Luca 8:21). Din această afirmație pot fi desprinse patru observații esențiale:
- Acest episod nu este singular.
De la începutul lucrării Sale publice și până la răstignire, Isus nu manifestă niciodată o preferință specială pentru membrii familiei Sale, inclusiv pentru Maria, mama Sa. În fiecare situație, fie se distanțează de ei cu discreție (ca în acest pasaj și în Luca 11:27–28), fie îi mustră blând (de exemplu, în Ioan 2:1–11). Nu există nicio excepție. Astfel, ideea că Maria ar avea o cale privilegiată către afecțiunea și binecuvântările pe care numai Isus le poate oferi nu este susținută de aceste texte. - Motivele atitudinii lui Isus sunt ușor de înțeles.
Evangheliile subliniază constant unicitatea Persoanei Sale. În contextul evangheliei după Luca, relația de familie este umbrită de conceperea Sa miraculoasă, legată direct de misiunea divină pe care o îndeplinește. Potrivit Faptelor Apostolilor, chiar și familia Sa biologică a trebuit, după înviere, să recunoască adevărata identitate a Celui pe care Îl cunoșteau doar ca fiu sau frate, devenind parte a comunității creștine care Îl adora ca Domn. - Această atitudine nu implică lipsă de sensibilitate.
Isus nu a fost niciodată nepăsător față de suferința sau nevoile familiei Sale. Una dintre cele mai emoționante scene din Evanghelia după IoanÎl arată pe cruce, aproape de moarte, oferind protecție și sprijin mamei Sale, încredințând-o grijii ucenicului iubit (Ioan 19:26–27).
4. Semnificația teologică a pasajului este profundă.
Isus redefinește complet ideea de apartenență familială. Cei care sunt cu adevărat „ai Lui”, cei care au acces la El, nu mai sunt rudele de sânge, ci „cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc” (Luca 8:21). Spre deosebire de mulți conducători ai lumii, Isus nu urmărește întemeierea unei dinastii naturale și nu își centrează misiunea pe clan, trib sau familie biologică. Scopul Său este întemeierea familiei lui Dumnezeu — o comunitate spirituală veșnică, definită prin ascultarea activă și trăirea Cuvântului divin.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.