Februarie 20
Exod 3; Luca 6; Iov 20; 1 Corinteni 7
DOUĂ ELEMENTE DIN Exodul 3 merită o atenție deosebită.
Primul este introducerea dramatică a „îngerului Domnului” (Exodul 3:2). La început, Moise nu pare să perceapă o ființă îngerească distinctă. Textul afirmă: „Îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea dintr-un rug” — însă aceasta nu înseamnă că o ființă angelică vizibilă i s-a arătat în mijlocul flăcărilor, separată de ele, deoarece ceea ce atrage atenția lui Moise este tocmai rugul însuși, care ardea fără să se mistuie. Manifestarea „îngerului Domnului” s-a produs, așadar, în flăcările miraculoase.
Surprinzător, când vocea îi vorbește lui Moise din rugul aprins, nu este vocea îngerului, ci vocea lui Dumnezeu: „Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului și a zis: «Moise! Moise!»” (Exodul 3:4). Dialogul care urmează este între Dumnezeu și Moise; nu se mai menționează deloc „îngerul Domnului”.
La o primă lectură, „îngerul Domnului” pare a fi o manifestare directă a lui Dumnezeu Însuși. Vom mai întâlni și alte pasaje din Vechiul Testament în care apare această figură — uneori în formă omenească, alteori fără a fi numită explicit „înger” (precum „omul” care se luptă cu Iacov în Geneza 32) — mereu într-o manieră misterioasă, transcendentă, dar asociată în mod direct cu Dumnezeu.
Ne-am putea întreba dacă, atunci când textul spune „Dumnezeu a zis”, nu înseamnă pur și simplu că Dumnezeu a vorbit prin intermediul acestui mesager îngeresc; căci, dacă mesagerul rostește cuvintele lui Dumnezeu, în esență, este Dumnezeu Cel care vorbește. Totuși, manifestările biblice ale „îngerului Domnului” nu pot fi explicate atât de simplu. Pare că autorii biblici vor să afirme că Dumnezeu Însuși Se arată, dar într-un mod care păstrează distanța față de orice formă vizibilă sau limitată. „Îngerul Domnului” rămâne o figură enigmatică — identificată cu Dumnezeu, dar totuși distinctă de El —, prevestind într-un fel venirea Cuvântului veșnic care S-a făcut trup, Cel care este deopotrivă „tovarășul lui Dumnezeu” și „Dumnezeu Însuși” (Ioan 1:1, 14).
Al doilea element, și chiar mai important, este numele lui Dumnezeu (Exodul 3:13–14), care poate fi tradus „Eu sunt Cel ce sunt”, așa cum redă versiunea NIV, sau „Voi fi Cel ce voi fi”. În ebraică, forma prescurtată „Eu sunt” este înrudită cu tetragrama YHWH, adesea transliterată Yahweh (și redată în mod obișnuit în traducerile engleze prin „LORD”, cu majuscule; aceleași litere ebraice stau și la baza formei Iehova). Cel puțin, acest nume indică faptul că Dumnezeu este autoexistent, etern, complet independent și absolut suveran: El este ceea ce este, nefiind dependent de nimeni și de nimic.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.