Februarie 6
Geneza 39; Marcu 9; Iov 5; Romani 9
Este pe deplin potrivit să citim Geneza 39 ca o lecție despre curajul moral — un studiu de caz al unui om temător de Dumnezeu, care înțelege corect că o ispită atrăgătoare este, în realitate, o invitație de a păcătui împotriva lui Dumnezeu (39:9) și care, prin urmare, prețuiește mai mult curăția decât perspectivele sale de viitor.
Cu toate acestea, Geneza 39 trebuie citită și într-un cadru mai larg, din mai multe perspective, fiecare aducând învățături importante.
În primul rând, acest capitol începe și se încheie într-un mod foarte asemănător. Această „inclusiune” literară indică faptul că temele de la început și de la sfârșit domină întregul capitol. La început, Iosif este vândut și ajunge în slujba lui Potifar. Dumnezeu este atât de prezent cu el, încât, în timp, Iosif ajunge să fie administratorul întregii case. Nu trebuie să ne imaginăm că acest lucru s-a petrecut peste noapte; cronologia sugerează o perioadă de opt până la zece ani. În tot acest timp, Iosif a trebuit să învețe limba egipteană și să urce treptat de la cel mai de jos nivel. Toate acestea au fost însă legate de binecuvântarea lui Dumnezeu asupra vieții lui Iosif și de integritatea lui consecventă. La sfârșitul capitolului, Iosif este aruncat în închisoare pe baza unei acuzații false, dar și aici Dumnezeu este cu el și îi câștigă bunăvoința temnicerului, devenind, în cele din urmă, un deținut de încredere. Astfel, întregul capitol arată că uneori Dumnezeu alege să ne binecuvânteze și să ne formeze ca oameni integri în mijlocul circumstanțelor grele, în loc să schimbe circumstanțele în sine.
În al doilea rând, Geneza 39 funcționează ca un contrast față de Geneza 38. Iuda este un om liber și prosper, dar atunci când își pierde soția, ajunge să se culce cu nora sa. El folosește un dublu standard și își aduce rușine sieși și familiei. (Faptul că inițial dorește ca Tamar să fie executată pentru un păcat pe care el însuși l-a comis arată că este mai preocupat să-i pedepsească pe cei prinși decât să aplice dreptatea ca principiu moral.) Iosif, în schimb, este un sclav, dar sub binecuvântarea lui Dumnezeu își păstrează curăția și integritatea. Care dintre ei este mai fericit în ochii lumii? Și care este mai fericit în lumina veșniciei?
În al treilea rând, Geneza 39 face parte din drumul care duce la înălțarea lui Iosif ca lider în Egipt. Prin mijloacele dureroase descrise în Geneza 37, 39–40, Iosif ajunge în cele din urmă „prim-ministrul” Egiptului și salvează multe vieți de la foamete — inclusiv propria sa familie extinsă și, prin urmare, linia mesianică. Dar Iosif nu putea ști cum se vor lega toate aceste evenimente atunci când trecea prin suferințele sale. Tot ce știa erau istorisirile transmise de la Avraam și propriile sale vise din tinerețe (Geneza 37). Însă Iosif a umblat prin credință, nu prin vedere.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.