29 Ianuarie
Geneza 30; Marcu 1; Estera 6; Romani 1
Când eram copil la școala duminicală, am învățat numele celor douăsprezece seminții ale lui Israel cântând un refren simplu: „Acestea sunt numele fiilor lui Iacov: / Gad și Așer și Simeon, / Ruben, Isahar, Levi, / Iuda, Dan și Neftali — / Doisprezece la număr, dar niciodată gemeni — / Zabulon, Iosif și Beniamin.”
Însă au mai trecut mulți ani până când am înțeles cât de importante sunt cele douăsprezece seminții în desfășurarea narațiunii biblice. O mare parte din dinamica restului cărții Geneza se construiește pe relațiile dintre ele. Organizarea națiunii Israel depinde de separarea unei seminții, cea a leviților, ca preoți. Dintr-un alt fiu, Iuda, se naște dinastia davidică, din care descinde Mesia. De-a lungul secolelor, seminția lui Iosif va fi împărțită în Efraim și Manase; într-o măsură considerabilă, Beniamin se va contopi cu Iuda. În ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, cele douăsprezece seminții ale vechiului legământ constituie contrapunctul celor doisprezece apostoli ai noului legământ: această matrice de doisprezece ori doisprezece (adică 144, în simbolismul acestei literaturi apocaliptice) cuprinde, în principiu, întregul popor al lui Dumnezeu.
Dar ce începuturi meschine au în Geneza 30. Înșelătoria lui Laban din Geneza 29, care a dus la căsătoria lui Iacov atât cu Lea, cât și cu Rahela, generează acum una dintre cele mai nesănătoase forme de rivalitate fraternă din întreaga Scriptură. Fiecare dintre aceste femei din aceeași familie este atât de dornică să o întreacă pe cealaltă, încât își dă slujnica soțului ei, mai degrabă decât să permită celeilalte să câștige avantaj în cursa nașterii de copii. Relațiile sunt atât de egoiste și impulsive, încât, la un moment dat, Rahela este dispusă să-i vândă surorii sale Lea timpul intim al soțului lor, în schimbul unor mandragore. Poligamia a prins rădăcini și, odată cu ea, un haos de relații distorsionate.
Din aceste relații familiale dureroase și, sincer, profund disfuncționale se nasc unsprezece fii și o fiică (nașterea ultimului fiu, Beniamin, este relatată în capitolul 35). Acestea sunt originile celor douăsprezece seminții ale lui Israel, temelia națiunii israelite. Originile lor nu sunt mai rele decât ale altora; sunt doar tipice. Dar deja devine limpede că Dumnezeu nu lucrează cu această familie pentru că ar fi în mod constant superioară altor familii. Nu — El o folosește pentru a-Și împlini promisiunile legământului față de Avraam, Isaac și Iacov. El perseverează cu har față de ei pentru a-Și duce la îndeplinire marile Sale scopuri răscumpărătoare. Dinamica familială meschină, genul de material care ar putea da naștere unui film de categoria B, nu poate nicidecum împiedica pe Suveranul universului să-Și respecte jurămintele legământului Său.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.