22 Ianuarie
Geneza 23; Matei 22; Neemia 12; Faptele Apostolilor 22
Versetele finale din Matei 22 (Mat. 22:41-46) conțin una dintre cele mai fascinante schimburi de replici din Evanghelii. După ce a reușit să evite o serie de întrebări complicate, menite mai degrabă să-l prindă sau să-l umilească decât să obțină răspunsuri înțelepte, Isus pune o întrebare proprie: „Ce credeți despre Hristos [adică, Mesia]? Al cui fiu este El?” (22:42). Unii evrei credeau că vor exista doi Mesia—unul din spița lui David (tribul lui Iuda) și unul din tribul lui Levi. Dar, fără surpriză, fariseii dau răspunsul corect: „Fiul lui David” (22:42). Acum Isus aruncă bomba: „Cum se face atunci că David, vorbind prin Duhul, Îl numește pe El ‘Domnul’? Căci zice: ‘Domnul a zis către Domnul meu: ‘Șezi la dreapta Mea până voi pune vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.’” (22:43-44).
Isus citează Psalmul 110, identificat prin titlul său drept un psalm al lui David. Dacă un simplu curtean ar fi scris psalmul, atunci când ar fi scris „Domnul meu”, acesta ar fi înțeles să spună „Domnul [Dumnezeu] a zis către Domnul meu [Regele].” De fapt, aceasta este modalitatea în care majoritatea cercetătorilor liberali interpretează acest psalm—ceea ce înseamnă, desigur, că trebuie să ignorăm ce spune titlul psalmului. Dar dacă David a scris psalmul, atunci „Domnul meu” la care se referă trebuie să fie cineva diferit de el. Explicația oferită de mulți studioși ai Bibliei, atât iudei cât și creștini de-a lungul secolelor, este corectă: David, „vorbind prin Duhul” (22:43), scrie ceea ce se numește un psalm oracular (adică, un oracol, o profeție imediat inspirată de Duhul), se referă la Mesia care va veni: „Domnul [Dumnezeu] a zis către Domnul meu [Mesia].” Și ceea ce a spus în restul psalmului Îl identifică pe Mesia atât ca Rege universal, cât și ca Mare Preot perfect.
În zilele în care ierarhiile familiale făceau ca fiul să fie văzut în multe feluri ca fiind inferior tatălui, Isus subliniază punctul pe care îl face: „Dacă David Îl numește pe [Mesia] Domn, cum poate fi El fiul său?” (22:45).
Implicațiile sunt copleșitoare. Mesia din spița lui David ar fi, pe de o parte, fără îndoială fiul lui David, dar, pe de altă parte, ar fi fost un Mesia atât de mare, încât chiar și David ar trebui să-L numească „Domnul meu.” Orice altă concepție despre Mesia este prea mică, prea reducționistă. Vechiul Testament arăta direcțiile corecte în care trebuiau privite generațiile anterioare. Dar, în ciuda acestor simplificări ale reducționismului, vor exista întotdeauna oameni care vor înțelege profunzimile revelației din întreaga Biblie.*
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.