12 Ianuarie
Geneza 13; Matei 12; Neemia 2; Faptele Apostolilor 12
ILUSTRAȚIA ESTE UNA MINUNATĂ. Isus este atât de blând și delicat, încât atunci când găsește o „trestie ruptă” (Mat. 12:20), în loc să o rupă fără a sta pe gânduri, El o oblojește în speranța că ea va da noi lăstari. Dacă fitilul unei lumânări a ajuns doar un tăciune fumegând, în loc să îl înăbușe, stingându-l complet, Isus îl aprinde din nou. Ni se spune că El va lucra astfel până când „va face să biruie judecata. Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui” (12:20-21).
Cuvintele citate sunt din Isaia 42:1-4, unul din pasajele în care este vorba despre suferințele „Robului Domnului”. Mulți oameni se așteptau la un Mesia care să vină cu o putere decisivă și irezistibilă și să facă dreptate pe pământ sau cel puțin în Israel. Dar e puțin probabil că multă lume a legat venirea Regelui de robul promis în cartea prorocului Isaia. Acesta este motivul pentru care nimeni nu se aștepta la apariția unei împărății a blândeții și binecuvântării, care să întârzie judecata finală. Dar iată că venise Isus, care îi vindeca pe bolnavii din popor, iar apoi le poruncea cu tărie să nu-I dezvăluie identitatea (12:15-16). Nu e de mirare că Matei vede în acest comportament împlinirea directă a cuvintelor minunate ale prorocului Isaia.
Chiar și celelalte versete din acest pasaj evidențiază aceeași tematică. În timp ce Isus tămăduiește un om în ziua de Sabat, potrivnicii Lui încearcă să-L omoare pentru că a călcat Sabatul în mod public (12:9-14); în timp ce Isus scoate draci dintr-un alt om, potrivnicii Lui sunt gata să-L considere drept diavolul însuși (12:22-28). Asprimea lor, manifestată în numele unei așa-zise drepte credințe, contrastează puternic cu blândețea lui Isus.
Pe lângă marile implicații cristologice, acest pasaj dezvăluie ceva din natura Împărăției în care au fost atrași creștinii și, prin urmare, despre comportamentul pe care ni-l cere Dumnezeu. Pe de o parte, așa cum arată Matei în capitolul precedent, ucenicii lui Isus sunt chemați să manifeste o îndrăzneală sfântă și o loialitate statornică față de Evanghelie, până într-acolo încât să fie dispuși să sufere oprobriul și chiar persecuția. Dar noi nu avem voie să manifestăm acea „putere” care este dură și severă, acea verticalitate mânioasă și condescendentă, acel curaj care e doar nemilos și acel tip de mărturie care e caracterizată de vorbire aspră și de manipulare. Noi îl urmăm pe Domnul Isus, care le spune ucenicilor Săi: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima.” (11:29). Aceasta înseamnă că și noi, în timp ce vestim „neamurilor judecata” (12:18), decidem să nu ne certăm și să nu strigăm, sunând din chimvale pe străzi.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.