6 Ianuarie
Geneza 6; Matei 6; Ezra 6; Faptele Apostolilor 6
PRIMELE TREI SECȚIUNI DIN MATEI 6 (care este capitolul central al Predicii de pe Munte) se referă la trei acte fundamentale de evlavie în iudaism: dărnicia față de săraci (numită în mod tradițional „milostenie”), rugăciunea și postul (Mat. 6:1-18). Elementul comun este izbitor: Isus recunoaște cât de ușor este pentru păcătoși să desfășoare activități respectabile, filantropice, ba chiar religioase, însă nu de dragul facerii de bine, ci mai degrabă pentru a fi admirați. Dacă reputația de a fi generos este mai importantă decât a fi generos sau dacă reputația de a fi oameni ai rugăciunii este mai importantă pentru noi decât a ne ruga când nu ne aude decât Dumnezeu, dacă postim doar ca să ne putem lăuda apoi cu acest lucru, atunci aceste fapte evlavioase devin fapte lipsite de evlavie.
Cel mai simplu mod de a ne lua temperatura spirituală în fiecare dintre aceste domenii este să îndeplinim aceste activități cu discreție, astfel încât nimeni în afară de Dumnezeu să nu știe că le facem. Așadar, fiți generoși, dar nu spuneți nimănui cât dăruiți (6:1-4). Rugați și persoanele cărora le dăruiți să păstreze discreția. Rugați-vă mult mai mult în secret decât în public (6:5-8). Postiți, dar nu spuneți nimănui că o faceți (6:16-18). În ceea ce privește rugăciunea, mai există și un alt test: nu te deranja să-i ceri iertare Tatălui tău ceresc dacă tu însuți nu ești dispus să ierți pe cei ce ți-au greșit (6:14-15).
În fiecare dintre aceste trei acte tradiționale de evlavie, trăirea creștină autentică este caracterizată de o dorință simplă dar profundă a-I fi plăcuți lui Dumnezeu, iar nu de dorința de a arăta oamenilor că suntem plăcuți lui Dumnezeu.
În ultimele două secțiuni ale capitolului continuă această examinare a motivațiilor noastre interioare. (1) În prima secțiune, Isus ne spune să ne adunăm comori în ceruri, pentru că inimile noastre vor fi în mod inevitabil atașate de comoara noastră. Lucrul pe care îl prețuim cel mai mult ne va motiva „inimile”—personalitatea noastră, visurile, imaginația, lăuntrul nostru—, și noi vom căuta acel lucru. Acel lucru devine dumnezeul nostru. Dacă lucrul pe care îl prețuim este de natură materială, atunci dumnezeul nostru este materialismul. Dar, dacă lucrul cel mai de preț pentru noi este veșnicia, atunci toată ființa noastră va căuta lucrurile care au o semnificație transcendentă. (2) În a doua secțiune, Isus ne spune că, dacă avem o relație autentică și Îi suntem loiali lui Dumnezeu, atunci vom refuza să ne îngrijorăm la nesfârșit, în mod inutil. Putem avea încredere în Dumnezeu—în înțelepciunea Sa, în bunătatea Sa și în planurile Sale providențiale—chiar dacă trăim în această lume stricată și rea. Neîncrederea în Dumnezeu vădește caracterul păgân al inimilor noastre.
Pe scurt: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui.” (6:33).
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.