5 Ianuarie
Geneza 5; Matei 5; Ezra 5; Faptele Apostolilor 5
Din nou și din nou în capitolul cinci al cărții Geneza apare fraza „și după aceea a murit” . Cutare și cutare a trăit atâția ani și după aceea a murit… și după aceea a murit… și după aceea a murit… De ce această repetiție?
De la început, intenția lui Dumnezeu a fost ca relația dintre El Însuși și purtătorii chipului său să fie eternă: Adam și Eva trebuiau să experimenteze viața veșnică cu Dumnezeu. Rebeliunea lor a pus capăt acestei traiectorii (Geneza 3:21-22). Deși moartea nu a căzut asupra lor imediat (Adam a trăit până la vârsta de 930 de ani, potrivit cu informațiile din Geneza 5:5), aceasta era inevitabilă. Capitolul anterior acestui tabel al deceselor, înregistrează o crimă – altă moarte. Și următoarele trei capitole (Geneza 6, 7, 8) vorbesc despre potopul în care rasa umană moare, rămânând în viață doar Noe și familia sa. Fie că e prin crimă sau prin judecată divină imediată sau de bătrânețe, rezultatul este același: „și a murit”. După cum spune expresia contemporană cu umor sec „ Viața este grea, iar apoi mori.”
De fapt, prin decretul drept al lui Dumnezeu, moartea a pus stăpânire pe rasa umană. Duratele de viață în Geneza erau extraordinare, dar ele nu puteau dura la nesfârșit: mai mulți ani înseamnă mai mult rău. În Geneza 6:3, Dumnezeu hotărăște să scurteze durata de viață a purtătorilor rebeli ai chipului Său. Decizia este implementată într-un mod treptat, dar ferm, așa că în Geneza 11 vârstele înregistrate au scăzut considerabil, și în relatările ulterioare foarte puțini trăiau mai mult de 120 de ani. Dar oricare ar fi vârsta, rezultatul final este același: „și a murit”.
Gândirea occidentală contemporană consideră moartea atât de înfricoșătoare, încât, în conversațiile politicoase, ea devine ultimul tabu. În zilele de azi cineva poate să vorbească despre sex și finanțe fără ca cineva să ridice măcar o sprânceană; la menționarea morții, oamenii devin inconfortabili în cel mai bun caz. Chiar și mulți creștini își privesc credința aproape exclusiv prin prisma a ceea ce le oferă în prezent, mai degrabă decât ca pe o pregătire pentru veșnicie, o pregătire care ar trebui să le transforme modul de a trăi acum.
Dumnezeu nu vrea să ne închidem ochii la efectele păcatului în fața inevitabilității morți. Cu toate acestea, acest capitol include o excepție minunată: „Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.” (Geneza 5:24). Este ca și cum Dumnezeu ne arată că moartea nu este ontologic necesară; că aceia care umblă cu Dumnezeu într-o zi vor scăpa de moarte; că și pentru cei care mor există speranță – prin harul lui Dumnezeu – de viață dincolo de moartea inevitabilă. Dar această speranță este legată de umblarea cu Dumnezeu. Restul Bibliei vă explică pe deplin ce înseamnă acest lucru.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.