„Căci El este Dumnezeul nostru, și noi suntem poporul pășunii Lui, turm pe care o păvățuiește mâna Lui… O! De ați asculta azi glasul Lui!” (Psalmul 95:7)
„Când merg la Dumnezeu să-mi mărturisesc păcatul și mă încred în El să mă ierte, iau iertarea prin credință. Atunci, meritul e în credința mea?
Nicidecum. E în bunul Dumnezeu care mă iartă, pentru că un astfel de Dumnezeu este El. El este plin de har, binevoitor și gata să ierte, bucuros, vesel și voios. Toate aceste cuvinte se găsesc în textul ebraic original despre Dumnezeu.
Ce înseamnă toate acestea pentru mine? Atât de multe texte înfloresc când ne gândim la bunătatea lui Dumnezeu.
David nu a spus în Psalmul 23:6: «Da,bunătatea și îndurarea mă vor însoți» (traducere literală) ca și cum ar fi fost o speranță în inima sa, dar nu era chiar sigur. Nu acesta e înțelesul textului. David a spus: «Da, bunătatea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele.» De ce ar însoți bunătatea și îndurarea un om în toate zilele vieții sale? Pur și simplu pentru că Dumnezeul bunătății și îndurării l-a însoțit în toate zilele vieții sale. Dumnezeu era sursa.
Meritul nu este niciodată în noi sau în venirea noastră, ci absolut în caracterul lui Dumnezeu.
Isuse, va fi vreodată
Un om muritor rușinat de Tine?
Rușinat de Tine, pe care îngerii Te laudă,
A cărui slavă strălucește zile nesfârșite? (Joseph Grigg)
Un răspuns personal
Dumnezeule drag, Tu m-ai invitat să vin și mă accepți nu pentru că merit, ci datorită bunătății Tale. Ce mult Te laud azi! Amin!”[1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică” (A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.