„Totuși DomnuL așteaptă să Se milostivească de voi și Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept, ferice de toți cei ce nădăjduiesc în El!” (Isaia 30:18)
„De multe ori m-am întrebat ce trebuie să simtă o găină în a douăzecea zi. A clocit 13 ouă aproape 3 săptămâni, mama mea punea întotdeauna 13 ouă și mă punea pe mine să le așez. Zicea că dacă le așez eu, scot pui. Nu știu ce legătură aveam eu cu asta, dar ea punea 13 ouă sub cloșcă și bătrâna găină statea acolo, luând doar câte o scurtă pauză de cafea din când în când, ca să se ridice și să fugă de pe cuibar, apoi se întorcea înapoi și se așeza din nou.
Poți îndura două săptămăni, însă acea ultimă săptămână trebuie să fi fost o tortură… să stai acolo, ascultând, și să nu se întâmple nimic. Trec douăzeci de zile și nu se întâmplă nimic. Douăzeci și una de zile și nu se întâmplă nimic. Apoi, în a douăzeci și una zi, cam pe la amiază,u ndeva sub aripile ei se aud primele piciorușe, iar ea zâmbește (dacă o găină poate zâmbi) și spune: «Slavă Domnului, au apărut.» După aceea nu e decât o chestiune de timp.
Așteptarea nu e punctul meu forte. Vreau să se facă ceva și vreau să se facă acum. Cu toate acestea, așteptarea este una dintre disciplinele vieții spirituale. Așteptarea înseamnă pur și simplu să transferi responsabilitatea altcuiva.
Când făgăduința pare a zăbovi, mult întârziind,
Și eu tremur că poate prea târziu va veni,
Tot aud acel înger cu voce plăcută mereu spunând:
«Chiar dacă zăbovește, vine; așteaptă doar.» (A. B. Simpson)
Un răspuns personal
Ce mult Te laud, Doamne, că Tu intervii mereu la timp. Prin urmare, vreau să transfer toată responsabitatea pe umerii Tăi lați. Te aștept cu bucurie. Amin!”[1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică” (A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.