,,Și, dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturați îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru pământul Sodomei și Gomorei decât pentru cetatea aceea.” Marcu 6:11
A fost o vreme când biserica se ocupa numai de iad, judecată și păcat. Nu vorbea decât despre dreptatea lui Dumnezeu, drept care Dumnezeu era văzut ca un tiran, iar universul era un fel de stat totalitarist, cu Dumnezeu în vârf, coducând cu un toiag de fier. Aceasta este concepția pe care o vom avea dacă ne gândim numai la dreptatea lui Dumnezeu.
De cealaltă parte este definirea lui Dumnezeu doar ca un Dumnezeu al dragostei. Dumnezeu este dragoste e textul nostru principal acum; și astfel nu avem un Dumnezeu al dreptății, ci un Dumnezeu sentimental, moale. Dumnezeu e dragoste și dragostea e Dumnezeu, și Dumnezeu e totul în toți. Nu după mult timp nu ne mai rămâne nimic decât vată de zahăr teologică nimic altceva decât dulceață deoarece am mărit dragostea lui Dumnezeu fără a ne aduce aminte că El este drept.
Dacă Îl facem pe Dumnezeu numai bun, avem atunci sentimentalistul slab al moderniștilor și liberalilor.
Haideți să nu-L despărțim pe Dumnezeu de Sine Însuși de tot ce este El ci
să-L luăm în desăvârșirea sfințeniei Sale.
Slava fie a Celui care ne-a iubit, de orice pată păcătoasă ne-a spălat;
Slava fie a Celui care ne-a făcut, preoți și împărați cu El ca să domnim;
Slavă, închinare, laudă și binecuvântare Mielului care cândva a fost înjunghiat.
Horatius Bonar (1808-1889)
Un raspuns personal:
Cânt slava Ta, Atotputernic Dumnezeu, căci Tu mi-ai descoperit adevărul despre Tine. Mă voi închina Ție și Te voi cinsti astăzi cu o inimă care a fost curățată de sângele Domnului Isus Hristos. În numele Său mă rog. Amin.