13 Octombrie 2021

,,Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci și nouă de ani, Domnul i S-a arătat și i-a zis: ,,Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea și fii fără prihană.” Geneza 17:1

Am vizitat o galerie de artă ori de câte ori am fost foarte aproape de una. De multe ori parcurg foarte rapid galeria și ies afară descurajat. Îmi amintesc că am văzut o pictură a Dumnezeului lui Michelangelo, ,,Creatorul.” Era un bătrân uriaș, monstruos, pleșuv, care stătea întins pe un nor. Făcea ceva cu degetul. Se presupune că îl reprezintă pe Dumnezeu și atotputernica Sa putere în creație.

Nu-mi place să mă gândesc la Dumnezeu în acest fel. Într-un fel mi se pare jignitor. Nu m-aș putea închina defel acelui Dumnezeu. Nu știu cum s-a pus Michelangelo în genunchi în fața unui bătrân pleșuv. Eu n-aș fi putut; aș vrea să aibă măcar păr pe cap,  cum se cuvine, chiar dacă eu nu am. Acest bătrân pleșuv a fost concepția lui Michelangelo despre Dumnezeu, Tatăl Atotputernic, Dumnezeul cerului și al pământului, care locuiește în veșnicie și de care nu se poate apropia niciun om.

Cred că este tragic și teribil. Dacă Dumnezeu ar fi fost doar un Dumnezeu mare ca acela, ar fi prea mare pentru ca noi să credem, dar prea mic pentru închinarea noastră.

Când Hristos în mijlocul strigătelor entuziaste va veni

Și mă va lua acasă, ce bucurie îmi va umpe inima!

Atunci mă voi pleca cu smerită adorație

Și acolo voi proclama: ce mare ești Dumnezeul meu!

Carl Boberg (1859-1940),

Traducere de Stuart K. Hine (1899-1989)

Un răspuns personal:

Dumnezeule Atotputernic, iartă-ne pentru că încercăm să Te coborâm la nivelul nostru și la înțelegerea noastră. Condu-mă azi să-mi înalț inima în închinare absolută

a ceea ce nu pot înțelege de fapt. În numele binecuvântat al lui Isus mă rog. Amin.