„Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate, Doamne, după neprihănirea și nevinovăția mea!” (Psalmul 7:8)
Oricând se aplică dreptatea unei situații morale, aveți o judecată. Un om este chemat la tribunal ca acuzat; altul este reclamantul. El îl acuză pe acuzat de ceva. Îi aveți pe acești doi oameni, iar înaintea lor există o situație morală legată și justiția trebuie să decida cine are dreptate.
Când un judecător pronunță o judecată, el se pronunță asupra unei situații morale- dacă este o infracțiune penală sau doar o problemă judiciară obișnuită. Prin urmare, judecata poate fi favorabilă sau nefavorabilă. De fiecare dată când folosim cuvântul „judecată” ne amintim că este o judecată nefavorabilă, dar nu este totdeauna așa. Uneori tribunalul va da o judecată favorabilă.
Verdictul nu este intotdeauna „vinovat”, iar câteodată se dă un verdict contrar în funcție de ce spune dreptatea despre starea morală. Dacă respectivul a fost nedrept în purtarea sa, sentința este vinovat.
Dacă a fost drept, sentința este nevinovat. Asta e dreptatea. Este echitate morală., echilibrul talelelor echilibrate simetric așa încât să nu fie prea mult aici și prea puțin acolo, nici prea puțin aici și prea mult acolo, ci chiar așa cum trebuie.
Deschide-mi ochii ca să văd frânturi din adevărul pe care îl ai pentru mine;
Pune în mâinile mele cheia minunată care va descuia și mă va slobozi.
În liniște acum Te aștept, gata, Dumnezeul meu, ca voia Ta s-o văd
Deschide-mi ochii. Lumineză-mă, Duh divin!
(Clara H. Scott)
Un răspuns personal
Dumnezeule drag, dreptatea Ta nu poate fi contestată. Te laud azi pentru dreptatea pe care ai pus-o peste mine. Mă rog ca slava mea să-Ți aducă slavă și laudă. Amin. [1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.