„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz.”
(2 Corinteni 1:3-4)
Mulți predicatori sau evangheliști spun povești lacrimogene. Ei vor ca șuvoiul îndurării să curgă din ochiul omenesc și consideră dacă plângem destul, Domnul Se va îndura de noi.
Dumnezeu Se va îndura de tine dacă inima ta e tare ca piatra. Dacă nu plângi niciodată din pricina nedreptății tale, Dumnezeu tot un Dumnezeu îndurător este; El nu poate fi nimic altceva. Dacă toți oamenii din lume ar deveni brusc atei și toată lumea s-ar transforma în diavoli, asta nu ar schimba îndurarea lui Dumnezeu nici pe departe. Dumnezeu ar fi tot așa de îndurător cum este acum.
Dacă Hristos ar fi să moară de 100 de ori pe cruce, asta nu L-ar face pe Dumnezeu mai îndurător decât este acum și El nu va fi mai puțin îndurător decât este acum. Nimic din ce se întâmplă nu poate spori, diminua sau schimba calitatea îndurării lui Dumnezeu.
Crucea nu a sporit îndurarea lui Dumnezeu. Țineți minte, îndurarea lui Dumnezeu nu a început la Golgota, îndurarea lui Dumnezeu a dus la Golgota. Datorită faptului că Dumnezeu e îndurător a murit Hristos pe cruce.
Pe un deal, departe, era o veche cruce, emblema suferinței și rușinii;
Eu iubesc acea veche cruce unde cel mai drag și cel mai bun pentru o lume de păcătoși pierduți a fost ucis.
(George Bennard)
Un răspuns personal Tată drag, îndurarea Ta L-a condus pe Isus la Golgota ca să moară pentru mine. Îți mulțumesc pentru îndurarea nemărginită care m-a adus în favoarea Ta. În numele lui Isus. Amin. [1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.