„Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!”
(Plângerile 3:22-23)
Îngăduiți-mi să dau niște informații despre îndurarea lui Dumnezeu așa cum este relvată în Scriptură. Îndurarea lui Dumnezeu nu a avut niciodată un punct de plecare.
Fluviul Mississippi, de pildă, pornește din nordul statului Minnesota și curge până în golful Mexic. Începe undeva și se termină undeva, și tot ce se află între este afectat de începutul și sfârșitul său.
Niciodată nu trebuie să ne închipuim că îndurarea lui Dumnezeu pornește de undeva și curge acolo. Ea nu a început niciodată să fie, îtrucât este un a tribut al Dumnezeului necreat și, prin urmare, a fost mereu. Nu a fost niciodată mai mult decât este acum.
Dacă credeți că în trecut a existat o vreme când Dumnezeu a fost mai îndurător decât azi, vă înșelați întru totul. Îndurarea lui Dumnezeu nu se schimbă. Cu toate că curge din inma lui Dumnezeu, ea nu are niciun început și niciun sfârșit. Ea este absolut pură în orice privință
Așa cum Dumnezeu a fost îndurător cu Moise, Avraam și toate celelalte personaje din Vechiul Testament, Dumnezeu este îndurător cu voi și cu mine azi. Îndurarea lui Dumnezeu este cea care face ca viața mea să fie bucuria care este astăzi.
„Mare e credincioșia Ta, Dumnezeule, Tatăl Meu! În Tine nu e nicio umbră de schimbare;
Tu nu Te schimbi, îndurările Tale nu pier; așa cum ai fost, așa mereu vei fi
(Thomas O. Chisholm)
Un răspuns personal
Dumnezeu al îndurării nepieritoare, viața mea este ce este azi și mă bucur de bucuria Ta din viața mea datorită îndurării cu care m-ai copleșit. Lăudați numele lui Isus. Amin. [1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.