„Doresc Eu moartea păcătosului?, zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?” (Ezechiel 18:23)
Poporul lui Dumnezeu se desfată în îndurarea Sa.
Lucrurile mergeau prost, dar Ieremia credea că, dacă nu ar fi fost îndurarea lui Dumnezeu, Dumnezeu i-ar fi mistuit în foc ca pe niște frunze uscate.
Ezechiel spune: ,,Pe viața mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului.”
Limbajul uman nu poate descrie adâncimile ticăloșiei fărădelegii omului. Istoria a consemnat pentru faptele mișelești ale oamenilor haini care aproape au distrus societatea. Și răul continuă. Am trăit la vremea ororilor lui Adolf Hitler și a lucrurilor cumplite pe care le-a făcut popoarelor din jurul lui și chiar și poporului său.
Aș putea continua povestind despre oameni care au fost așa de răi încât gândul la ei este vrednic de dispreț. Când au murit, lumea a oftat ușurată. La Dumnezeu nu este așa. Dumnezeu nu are nicio plăcere în moartea celor răi, indiferent cât de mult o merită aceștia; Dumnezeu nu Își găsește plăcerea în moartea niciunui om, mai cu seamă când este rău.
Întreaga lucrare a lui Dumnezeu este îndreptată spre răscumpărare. Tot ce face El are un element răscumpărător. Dumnezeu Își găsește plăcerea în a căuta să-l convingă pe om să revină la locul lui, în părtășie cu Dumnezeu. El este Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângăieri.
„Isuse, Iubitul sufletului meu, la pieptul Tău eu vreau să zbor,
Când apele vuiesc tot mai aproape, când vijelia este mare!
Ascunde-mă Mântuitorule, ascunde-mă, până ce furtuna vieții trece
La siguranța limanului condu-mă; primește-mi sufletul în sfărșit!”
(Charlses Wesley)
Un răspuns personal Doamne, știu cât de prost pot merge lucrurile. Cunosc ticăloșia propriului meu păcat. Din această cauză vin la Tine ca liman al odihnei. În numele lui Isus mă rog. Amin.