29 august
„Domnul Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere și care să caute pe Dumnezeu.” (Psalmul14:2)
În copilărie mă duceam la marginea iazurilor și loveam buruienile. Ascunși printre ele se aflau brotaci. Eu loveam buruienile și apoi ascultam cum sar toți în baltă.
Asta încerc să fac în lucrarea mea de slujire. Vreau să lovesc puțin buruienile și să văd ce pot face pentru a-i încuraja pe unii să se arunce adânc nu într-un iaz, ci în vastul ocean al harului lui Dumnezeu.
Ne este ușor să-i judecăm pe oameni și să spunem că respectivul a primit ce merita. Da, asta poate fi adevărat. Poate fi adevărat și pentru fiecare dintre noi. Adesea îi aud pe oameni zicând: „Nu vreau decât ce mi se cuvine, ceea ce-mi revine.” Eu n-am fost niciodată în tabăra aceea și cu siguranță nu vreau ceea ce mi se cuvine.
Harul lui Dumnezeu este cel în care trebuie să ne aruncăm. Același har al lui Dumnezeu care m-a mântuit pe mine te va mântui și pe tine. De aceea, dacă ai alunecat puțintel, și toți am făcut asta la un moment dat, îți recomand să te arunci în oceanul harului lui Dumnezeu.
Îndurarea lui Dumnezeu e mare ca întinsul mării;
În dreptatea Sa e bunătate, care mai mult înseamnă decât libertatea.
( Frederick W. Faber)
Un răspuns personal
O, Tată, recunosc acele momente în care am alunecat. Nu sunt mândru de ele, dar sunt recunoscător pentru oceanul harului Tău care m-a adus înapoi acolo unde trebuie să fiu. Lăudați numele lui Isus. Amin. [1]
[1]Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.