5 august
„Mare este Domnul și lăudat de toți în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt.” ( Psalmul48:1)
Toți oamenii, inclusiv subsemnatul, se fac vinovați de vorbire neglijentă. Punem la un loc cuvinte care nu prea au ce căuta laolaltă. De pildă, spunem că cineva are o energie inepuizabilă. Ne uităm la copiii noștri care aleargă prin curte și exclamăm că au o energie inepuizabilă. De fapt nu există nimic de felul acesta. Nu trece mult și rămân fără energie și sunt gata să meargă la culcare.
Mai spunem că un artist face eforturi infinite în lucrarea sa. El nu face eforturi infinite, ci eforturi bunicele și face tot ce-i stă în puteri. Undeva, la mijlocul drumului, își aruncă mâinile în aer și zice: ”Încă nu e așa cum trebuie, dar va trebui să mă mulțumesc cu atât.” Noi numim asta efort infinit, dar este o întrebuințare greșită a cuvântului „infinit.”
Folosim greșit cuvintele „nemărginit” și „nelimitat” deoarece cuvintele „nemărginit,” „nelimitat” și „infinit” înseamnă toate același lucru. Ele sunt cuvinte folosite pentru a-L descrie pe Dumnezeu. În niciun fel, sub nicio formă nu descriu omul. Noi avem o limită în toate. Dumnezeu, pe de altă parte, nu are nicio limită. Nu folosim cuvintele neglijent când spunem că Dumnezeu este nemărginit, nelimitat și infinit. Harul meu de azi se bazează pe natura infinită a lui Dumnezeu.
O, Doamne, Dumnezeul meu! Când eu cu mare uimire
Mă gândesc la toate lucrările mâinilor Tale, văd stelele, aud mărețul tunet,
Puterea Ta în întregul univers manifestată. Atunci sufletul meu Îți cântă,
Dumnezeul meu Mântuitor; ce mare ești, ce mare ești!
(Carl Boberg)
Un răspuns personal
Tatăl nostru care ești în ceruri, ce copleșitor ești Tu când mă gândesc și meditez la Tine. De ce să mă tem câtă vreme Te am pe Tine? Laudă numelui lui Isus!Amin. [1]
[1]Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.