„Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului.” (Evrei 2:17)
„Împăcarea între doi oameni înseamnă, de regulă, că fiecare face un compromis pentru a se împăca. Dacă eu și altă persoană am avea patru chestiuni care ne despart, ne-am putea întâlni, spunând: «Frate, nu vreau să stric prietenia cu tine, de aceea voi face o concesie în această chestiune». El va spune: «Păi, eu fac o concesie în acest domeniu». Așadar, prin faptul că el vine spre mine și eu merg spre el, putem ajunge la un punct al împăcării (efortul trebuie să fie reciproc).
Dar cum ar putea Dumnezeu să-i spună păcătosului: «Eu vin până la jumătatea drumului, apoi tu vii acolo, ne vom întâlni la mijloc și astfel ne vom împăca!»?
Pentru a face asta, Dumnezeu ar trebui să înceteze a fi Dumnezeu; mai bine mă duc în iad decât să merg în cerul prezidat de un Dumnezeu care face compromise cu păcatul. Noi vrem ca Dumnezeu să fie și să rămână Dumnezeul sfânt care este.
Dumnezeu, prin Isus Hristos, a făcut cu putință ca omul să parcurgă tot drumul până la El. Aceasta e împăcarea în care pot să cred. Singurul mod prin care o persoană înstrăinată poate fi împăcată cu Dumnezeu este prin Isus Hristos.
Veniți voi păcătoșilor, săraci și nevoiași, slabi și răniți,
bolnavi și suferinzi;
Isus e gata să vă mântuiască, plin de milă, dragoste și putere:
El poate, El poate și El vrea: lăsați la o parte îndoiala!
Joseph Hart (1712-1768)
Un răspuns personal
Doamne, Te laud că prin Isus Hristos am găsit împăcarea deplină cu Tine. Nu mai e nevoie de nicio târguială, de nimic în plus. Mulțumesc, Isus. Amin!”[1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică” (A. W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.