„…în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării”. (Efeseni 2:2)
„Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, dar omul a păcătuit și a ajuns diferit față de Dumnezeu în natura Sa morală. Din această cauză, comuniunea dintre om și Dumnezeu este ruptă. Singurul motiv pentru care există senzația de îndepărtare este deosebirea dintre caracterul moral al lui Dumnezeu și cel al omului.
Când doi oameni se urăsc, sunt dușmani; ei sunt despărțiți și separați, chiar dacă pentru o clipă sunt obligați să fie împreună.
Doi frați care se urăsc vin la înmormântarea tatălui lor și vor sta lângă sicriu, dar vor fi la o distanță de kilometri pentru că este o deosebire între ei – există înstrăinare.
Înstrăinarea este acea incompatibilitate morală dintre Dumnezeu și om. Dumnezeu nu este departe, însă pare a fi departe, deoarece este departe în caracter. Omul a păcătuit, iar Dumnezeu e sfânt. Numai ispășirea lui Hristos remediază decalajul.
Lăudați pe Tatăl pentru a Sa iubire afectuoasă,
Cu blândețe El Se îngrijește de copiii Săi ce greșesc;
Lăudați-L, voi îngeri, lăudați-L în ceruri,
Lăudați pe Iehova!
Elizabeth R. Charles (1828-1896)
Un răspuns personal
Doamne, recunosc distanța dintre mine și Tine și că doar Isus Hristos ne poate aduce cu adevărat împreună. Îți mulțumesc că Isus a făcut pentru mine ce n-aș putea face eu niciodată. Slăvit să fie Mielul lui Dumnezeu! Amin!”[1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică” (A. W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.