21 mai 2021

21 mai 2021

                        De aceea spune casei lui Israel:”Așa vorbeste Domnul Dumnezeu:  Întoarceți-vă și abateți-vă de la idolii voștri, întoarceți-vă privirile de la toate urâciunile voastre ! (EZECHIEL 14:6)

            Lucrul din care nu-mi pot reveni și care mă apleacă în rugăciune, penitență zi de zi, este propria-mi nelegiuire.

Că sunt născut din nou, știu. Că Isus Hristos a murit pentru păcatele mele pe cruce, știu.

În străfundurile mele există irascibilitatea față de nelegiuirea personală. Cu cât mă apropii mai mult de cunoașterea celui Sfânt, cu atât devine mai oribilă nelegiuirea mea. Când încep să mă văd așa cum mă vede Dumnezeu și mă privește cu ochii Lui, acei ochi sfinți, încep să simt cu privire la nelegiuirea mea ceea ce simte Dumnezeu față de ea.

Privesc în urmă și îmi amintesc de o vreme când era obișnuit ca bărbații și femeile să vină la altarul de rugăciune și să îngenuncheze acolo, tremurând și plângând în agonia convingerii privitoare la nelegiuirea lor.

Acum nu mai vedem asta pentru că Dumnezeu pe care Îl predicăm nu este Cel Sfânt, veșnic și teribil, care nu poate privi nelegiuirea.

Când primim o viziune a Celui Sfânt, așa cum dorește El să Se reveleze, aceasta se va întoarce ca o putere măreață care să ne schimbe în asemănarea Lui.

Doamne fă-mă să mă pocăiesc;

Acum să-mi jelesc căderea,

Să-mi deplâng adânc revolta,

Să plâng să cred și deloc să nu mai păcătuiesc.

CHARLES WESLWY (1707-1788)

Un răspuns personal..

Păcatul meu, Doamne, păcatul meu este totdeauna cu mine.

Cu cât mă apropii mai mult de Tine, cu atât devine mai hidos păcatul meu. Voi lăuda numele lui Isus pentru sângele care m-a curățat, pentru a putea veni cu îndrăzneală în prezența Ta. Laudă numele lui Isus. Amin.[1]


[1]Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.