17 mai 2021
În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca niște cărbuni de foc aprinși care ardeau, și ceva ca niștefăclii umbla încoace și încolo printre aceste făpturii vii,focul acesta arunca o lumină strălucitoare,și din el ieșeau fulgere. (Ezechiel 1:13)
Citesc în Ezechiel că serafimii și-au acoperit fața, iar când Moise L-a întâlnit pe Dumnezeu, și-a ascuns fața, căci se temea să-L privească. În Apocalipsa, Ioan, preaiubitul, a căzut la pământ când L-a văăzut pe Mântuitor și a trebuie să fie sculat aproape din morți. Pavel a orbit pe drumul Damascului. Fiecare întâlnire cu Dumnezeu a fost de așa natură că omul a căzut cu fața la pământ și n-a mai putut vedea.
Ce era lumina catre i-a orbit? Era raza cosmică ce coboară de la nu știu ce astru care a explodat sau de la două galaxii catre s-au ciocnit, despre care se vorbește așa mult?
Nu, nu, nu-de o mie de ori nu. Era Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Dumnezeulcare locuia în Rug, Dumnezeul care locuiește în Șechina în prezență, între cele două aripi ale serafimilor.
Ce a fost în ziua aceea, în biserica primară, când a venit brusc un sunet din cer ca al unul vânt puternic și a apărut foc ce s-a așezat ca o flacără pe fiecare dintre ei? Ce a simbolizat și ce putea simboliza decât că Dumnezeu îi însemna și spunea prin aceasta: cu sfințenia Lui aprinsă, sunteți ai mei?
Arde în sufletul meu,arde în sufletul meu,focul iubirii cerești arde în sufletul meu,Duhul Sfânt a venit,toată slava Numelui Său!Focul iubirii cerești arde în sufletul meu.(Delia T.White).
Un răspuns personal..
Duhule Sfânt, aplică azi în viața mea focul divin al sfințeniei,care va arde din mine zgura păcatului și mă va aduce în prezența Celui Sfânt. În numele binecuvăntat al lui Isus mă rog. Amin.[1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.