9 mai 2021
Domnul înpărățește: popoarele tremură; El șade pe heruvimi: pământul se clatină… Să laude oamenii Numele Tău cel mare și înfricoșat, căci este sfânt! (Psalmul 99:1-3)
Când ne gândim la sfințenia lui Dumnezeu, nu o putem întelege și în mod cert nu o putem defini. Sfințenie înseamnă puritate, iar puritate înseamnă că este neamestecat; nu e nimic altceva în El.
Putem vorbi de excelența morală, dar acest lucru nu este potrivit, deoarece sunem că a fi excellent moralicește înseamnă a depăși pe altcineva în caracterul moral. Dar despre cine vorbim când sunem că Dumnezeu este excellent moralicește? El depășește pe cineva. Pe cine depășește? Pe îngeri? Pe serafimi?
Totusi, lucrul aceste nu este sufficient când este vorba de Dumnezeu.
Dumnezeu nu este cu nimic mai sfânt decât a fost vreodată. Fiind neschimbător și neschimbat, El nu poate deveni mai sfânt și nu a fost niciodată mai sfânt decât este acum, și nu va fi cu nimic mai sfânt în viitor. Această sfințenie nu a primit-o de la nimeni și de nicăieri. El nu S-a dus în cine știe ce tărâm infinit de îndepărtat ca Să-și absoarbă sfințenia. El este sfințenia însăși, dincolo de puterea gândului de a pricepe și dincolo de orice poate exprima vreun cuvânt.
Cred că pot spune fără a greși că, dacă puteți exprima ceva, probabil că nu este Dumnezeu. El locuiește în mysterium tremendum din eternitatea trecută până în eternitatea viitoare.
Sfânt, sfânt, sfânt! Toți sfinții Te adoră, aruncându-și cununile de aur în jurul mării de sticlă, heruvimi și serafimi cad înaintea Ta, care ai fost și esti și în veci vei fi. (Reginald Heber)
Un răspuns personal..
Dumnezeule veșnic și Tată al Domnului nostrum Isus Cristos, mă plec înaintea Ta, cu așteptarea smerită de a-Ti descoperi prezența. Tu ești mult mai presus de mine, dar totuși este ceva în mine care mă atrage la Tine. Amin.[1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.