„Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El știe din ce suntem făcuți; Își aduce aminte că suntem țărână.” (Psalmul 103:13-14)
Când Isus i-a anunțat pe ucenici că va muri în curând pe cruce, toți, până la unul, s-au opus acestei idei. Bineînțeles că Petru a fost cel mai puternic glas din opoziție. „Nu așa, Doamne, nu așa”, a strigat el. Ceilalți ucenici au încuviințat din cap.
În pofida tuturor obiecțiilor lor, Isus S-a dus la cruce și a murit; dacă El nu ar fi murit, ei nu ar fi putut trăi. Atunci ei nu au înțeles acest adevăr, însă mai târziu, după Cincizecime, l-au înțeles. Când l-au înțeles, au început să trăiască cu adevărat pentru întâia oară.
Îndurarea era compătimitoare în singurul mod în care putea fi în acel moment, murind. Așadar, Hristos Isus, Domnul nostru, a murit pe acea cruce pentru că ne-a iubit și ne-a compătimit așa cum își compătimește un Tată copiii.
Unul dintre adevărurile de bază care reies de aici este că noi, cei care am primit îndurare, trebuie să arătăm îndurare; și trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să arătăm îndurare. Această îndurare poate veni doar prin ispășire, dar vestea cea bună este că ispășirea a fost făcută. Îndurarea poate funcționa față de noi datorită ispășirii.
Copiii Tatălui ceresc la sânul Lui în siguranță se adună;
Nici pasărea ce cuib își face , nici steaua de pe cer așa refugiu n-au avut vreodată.
( Carolina V. Sandell Berg 1832-1903)
Un răspuns personal:
Doamne Isuse, moartea Ta pare o tragedie așa de mare până când ajung de cealaltă parte a crucii. Pot trăi azi pentru Tine pentru că Tu ai murit ieri pentru mine. Lăudat să fie Domnul! Amin.
Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică” (A. W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor. Mulțumim tinerilor care s-au implicat în această lucrare:
Filip Anisia, Gheban Bianca, Husar Adriana, Negruț Ana-Maria, Dubei Levi și Raț Timotei.