„Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice în dreapta Ta.” (Psalmul 16:11)
Bunătatea este sursa îndurării lui Dumnezeu și în acest punct trebuie să-mi cer scuze pentru nevoia de a folosi limbajul omenesc ca să vorbesc despre Dumnezeu. Limbajul are de-a face cu lucruri care sunt finite, dar Dumnezeu este infinit. Când încercăm să-L descriem pe Dumnezeu sau să vorbim despre Dumnezeu, mereu ne încălcăm propriile reguli și cădem înapoi în mici capcane ademenitoare în care nu vrem să cădem.
Infinita bunătate a lui Dumnezeu este arătată în întreaga Biblie. Dumnezeu dorește fericirea creației Sale și în El există impulsul irezistibil de a hărăzi o stare de binecuvântare poporului Său. Această bunătate a lui Dumnezeu își găsește plăcerea în plăcerea poporului Său. Din păcate, în noi este așa înrădăcinată ideea că dacă suntem fericiți, Dumnezeu este speriat și înspăimântat în ce ne privește și nu e niciodată întocmai mulțumit de noi.
Ascultați! Zece mii de inimi și de glasuri scot sunete de laudă sus;
Isus domnește și cerul se înveselește, Isus domește, Dumnezeul dragostei.
Vedeți, El șade pe tronul de acolo; Isus conduce lumea singur.
(Thomas Kelly)
Un răspuns personal
Dumnezeule al bunătății și îndurării, lauda Ta îmi răsună azi în inimă. Bucuria Ta este bucuria mea și bucuria mea este bucuria Ta, întregul cer se bucură împreună cu noi. În Numele lui Isus. Amin![1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică” (A. W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor. Mulțumim tinerilor care s-au implicat în această lucrare: Filip Anisia, Husar Adriana, Gheban Bianca, Negruț Ana-Maria, Dubei Levi și Raț Timotei.