17 Martie

„Până când se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustiul se va preface în pământ, și pometul va fi privit ca o pădure. Atunci nepărtinirea va locui în pustiu, și neprihănirea își va avea locuința în pomet. Lucrarea neprihănirii va fi pacea; roada neprihănirii: odihna și liniștea pe vecie. Poporul meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite.” (Isaia 32:15-18)

            Nu demult, cineva mi-a pomenit de numeroasele câștiguri din biserica creștină. A parcurs toată lista și, la momentul respectiv, părea impresionantă. De atunci m-am gândit la asta. Mi se pare că majoritatea câștigurilor din biserica creștină au fost exterioare, în vreme ce pierderile au fost interioare.  

S-au pierdut demnitatea, închinarea, măreția și venerația, împreună cu natura interioară a creștinismului și cu prezența lui Dumnezeu. Gândindu-mă și meditând la asta, mă întreb dacă pierderile fac să merite ce s-a câștigat.

            Avem nevoie disperată de o reformă care va aduce biserica înapoi la ceea ce bătrânii numeau „trezire”. De-a lungul anilor s-au acumulat așa de multe vorbe goale în exterior, încât mulți nu au observat pierderile interioare.

            Ruga mea este să ajungem din nou să fim captivați de aspectele interioare ale creștinismului, și mai puțin entuziasmați de aspectele exterioare. Să ne desfătăm din nou în prezența conștientă a lui Dumnezeu. Cred că odată ce creștinii din această generație vor cunoaște în viața lor sentimentul copleșitor al prezenței lui Dumnezeu, niciodată nu vor mai fi impresionați de ceva exterior.

            În inima mea e o pace ce niciodată lumea nu mi-a dat,

            O pace pe care ea nu mi-o poate lua;

            Deși încercările vieții ca un nor m-au înconjurat,

            Am o pace care a venit pentru a rămâne!

(Anne Sebring Murphy)

Un răspuns personal

Dumnezeule și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Te laud pentru pacea care a venit în inima mea prin Isus Hristos. Nimic din afară nu se compară cu prezența Ta din interiorul meu. Amin![1]


[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică” (A. W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor. Mulțumim tinerilor care s-au implicat în această lucrare: Filip Anisia, Husar Adriana, Gheban Bianca, Negruț Ana-Maria, Dubei Levi și Raț Timotei.