7 Martie

„Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: «Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă și-i voi da o piatră albă; și pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l primește»”. (Apocalipsa 2:17)

            De multe ori îmi aduc aminte ce a spus Sam Jones, un faimos predicator dintr-o altă generație: ,,Când un predicator de duzină ia un text, îmi amintește de o insectă care încearcă să ducă în spate un balot de bumbac”. Aceste cuvinte m-au pus în gardă timp de mulți ani când am predicat. Unii consideră predicarea un lucru foarte neceremonios și distractiv. Eu, nu.

            Niciodată nu sunt mai conștient de acest adevăr ca atunci când vorbesc despre Dumnezeu.

            Îngăduiți-mi să spun foarte simplu că fără o inimă curată și o minte predată, niciun om nu poate predica despre Dumnezeu în mod vrednic. Acest adevăr m-a adus frecvent pe genunchi. Eu nu sunt mai vrednic să predic despre Dumnezeu decât oricare altul.

            O latură a acestui adevăr este că fără o inimă curată și o minte vrednică, niciun om nu poate auzi despre Dumnezeu în mod vrednic. E valabil în ambele sensuri. Niciun om nu poate auzi aceste lucruri, decât dacă Dumnezeu îl atinge și îl luminează.

            Cea mai mare problemă a mea are două laturi. Când vin la amvon, trebuie să vin pregătit în mod corespunzător pentru a vorbi despre Dumnezeu și să pregătesc astfel adunarea, până acolo încât oamenii să poată auzi în mod corespunzător adevărul despre Dumnezeu.

            Învață-mă calea Ta, Doamne, învață-mă calea Ta!

            Oferă-mi harul Tău călăuzitor, învață-mă calea Ta!

            Ajută-mă să umblu drept, mai mult prin credință, mai puțin prin vedere;

            Condu-mă cu lumină cerească, învață-mă calea Ta!

(Benjamin M. Ramsey)

Un răspuns personal

Duhule Sfânt, inima mea mă constrânge să predic Cuvântul Tău, dar mintea mea nu rezistă în fața imperfecțiunii predicării mele. Îndrumă-mă și împuternicește-mă să predic în așa fel încât să-L slăvesc pe Tatăl care este în ceruri. În Numele lui Isus. Amin![1]


[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică” (A. W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor. Mulțumim tinerilor care s-au implicat în această lucrare: Filip Anisia, Husar Adriana, Gheban Bianca, Negruț Ana-Maria, Dubei Levi și Raț Timotei.