„Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!.” (Luca 19:38)
Dacă am putea să aruncăm doar o privire fugară în cer, dacă ne-am putea pleca urechea să ascultăm și să auzim ce se petrece acolo acum, am vedea și auzi tot cerul și pe locuitorii lui închinându-I-se lui Dumnezeu. Unii se așteaptă să meargă în cer și să trăiască într-un conac extraordinar. Bănuiesc că unii dintre aceștia vor avea o mare dezamăgire când își vor da seama că întreaga atmosferă a cerului și întregul scop al cerului vor fi să se închine, să-L adore și să-L admire pe Domnul Dumnezeul Cel Atotputernic.
În evanghelii vedem un incident:când Isus S-a apropiat de Ierusalim și toată mulțimea de ucenici a început să se bucure și să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate lucrările mărețe pe care le văzuseră.
O parte din fariseii din mulțime I-au spus lui Isus să-Și mustre ucenicii. Însă El le-a răspuns că dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga la Dumnezeu.
Fratele meu, sora mea, este un imperativ moral ca Dumnezeu să aibă pe cineva care să I se închine dacă trebuie să ridice o piatră care să vorbească, să strige și să cânte.
„Vrednic este Mielul„ să cânte oamenii și îngerii, „Vrednic este Mielul„ să răsune aleluia; și când viața a trecut, pe malul cel de aur, „Vrednic este Mielul„ vom striga în veci de veci.
(Johnson Oatman, Jr.)
Un răspuns personal
Tatăl nostru ceresc, ce bucurie vine în inima mea când îmi dau seama că întregul cer ni se alătură ca să-Ți cânte laude. Lăudați-L pe Domnul. Amin. [1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.