„Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață și omul s-a făcut astfel un suflet viu.” ( Geneza 2:7)
Părtășia mea zilnică, clipă de clipă, cu Dumnezeu este cea care mă face diferit de toate celelalte lucruri pe care le-a creat Dumnezeu. Unii sunt ferm hotărâți să-l compare pe om cu animalele. Oricât ar încerca, nu au cum să treacă peste faptul că omul este singura creatură care I se închină lui Dumnezeu. Închinarea noastră este cea care ne aduce în părtășie cu Dumnezeu.
Metodiștii au cucerit lumea cu religia lor plină de bucurie pentru că erau în primul și în primul rând închinători. Când au încetat a mai fi închinători, religia lor a încetat să aibă același efect și aceeași putere pe care o avusese.
Dacă îl privești astfel, creștinismul e vag, vast și cuprinzător. El cuprinde întreaga natură a lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește ca eu să fiu regenerat pentru a fi capabil de închinare acceptabilă pentru El.
Da, răscumpărarea m-a răscumpărat de păcat. Însă scopul acestei curățiri este de a mă aduce în părtășie cu Dumnezeu. Nimic nu este mai important decât asta. Nimic nu are prioritate în fața acestui lucru. Răscumpărarea mi-a adus favoarea lui Dumnezeu și această favoare a stabilit o comuniune intimă cu Dumnezeu.
Un răspuns personal:
Dumnezeule veșnic, vin la Tine în numele scump al Domnului Isus Hristos. Inima mea este plină de un dor veșnic după prezența Ta. Cinstește-mă azi cu prezența Ta. Amin. [1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.