„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”(Efeseni 2:8-9)
O eroare cumplită infectează biserica în ziua de azi: oamenii ocupă o relație cu Dumnezeu pe care nu o ocupă de fapt. Unii își pun nădejdea într-o relație cu Dumnezeu care în fapt nu există. Blestemul religiei este că propagăm asemenea idei.
Există convingerea că toți suntem copiii lui Dumnezeu și când vorbim despre ,,O Dumnezeule și Tată al omenirii”, asta include pe toată lumea. Biblia pur și simplu ne învață că Dumnezeu este Tatăl omenirii.
La un moment dat, Isus I-a acuzat pe farisei că sunt copiii diavolului. ,,Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul.” Asta nu prea se potrivește cu tonul religios al multora din ziua de azi. Suntem cu toții o familie, așa ni se spune.
Această concepție trece cu vederea lucrarea de răscumpărare. Dacă omul are o relație așa de armonioasă cu Dumnezeu, de ce a trebuit să moară Isus pe cruce? Care a fost scopul răscumpărării?
O altă eroare propagată cu acest gen de gândire este că omul e bine așa cum este. Dacă omul se află într-o armonie așa de mare cu Dumnezeu, de ce există între oameni așa o mare lipsă de armonie unii cu alții?
Învățătura pe care o dă religia nu este născută din faptele istoriei.
Nădejdea mea nu e zidită pe nimic afar` de sângele lui Isus și de a Lui neprihănire;
Nu îndrăznesc să mă încred nici în cea mai frumoasă structură
Ci mă sprijin cu totul de numele Lui.
Un răspuns personal Tatăl meu ceresc, Îți mulțumesc pentru uluitorul har al Domnului Isus Hristos care m-a adus în părtășie cu Tine. Nu cunosc nici-o bucurie decât părtășia Ta. Amin. [1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.