„Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua și noaptea. Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopții.” ( Exodul 13:21-22)
Un mare adevăr din Biblie este că Dumnezeu a făcut totul cu un rost. Când l-a făcut pe om, scopul Lui a fost să aibă pe cineva capabil, înzestrat in mod adecvat și suficient pentru a I se închina. Rostul omului era de a satisface inima lui Dumnezeu și de a-I face plăcere, însă a fost doborât de păcat, iar acum nu mai poate să-și împlinească menirea.
Omul e un nor fără apă, nu dă ploaie. Este ca soarele care nu dă pic de căldură sau ca stelele care nu dau pic de lumină, ori ca un pom care nu mai aduce rod; o pasăre care nu mai cântă, o harpă redusă la tăcere, care nu mai produce muzică.
Adevărul este că Dumnezeu dorește ca noi să ne închinăm în fața Lui, iar noi facem ceea ce am fost creați să facem când ne închinăm lui Dumnezeu. Când Adam a păcătuit, el a rupt părtășia cu Dumnezeu; inima i s-a dezacordat și glasul i-a pierit. În răcoarea zilei, Dumnezeu a venit să-l caute și a strigat: ,,Adame, unde ești?” Dumnezeu caută închinarea din partea lui Adam, care păcătuise.
Am nevoie de prezența Ta în fiecare ceas. Ce altceva, afară de-al Tău har,
Puterea ispititorului o poate răsturnă? Cine, ca Tine, îndrumător și sprijin poate să îmi fie?
Pe vreme bună și pe vreme rea, Doamne, rămâi cu mine!
(Henry F. Lyte)
Un răspuns personal În prezența Ta, Doamne Dumnezeule, mă plec în închinare reverențioasă și adorație. În închinarea mea Te descopăr pe Tine, dar mă descopăr și pe mine și rostul meu. În numele lui Isus. Amin. [1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.