„Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 40:5)
Calea prin care ne putem ocupa de formalitatea și duplicitatea din închinarea noastră este sinceritatea. Este foarte ușor să fii prins în formalitate și duplicitate în închinare. Dacă închinarea mea nu este sinceră, și nu fac decât să simulez că mă închin, atunci nici n-ar trebui să mă mai închin.
Mare parte din ceea ce azi trece drept închinare nu este sinceră. De fapt, că să fim cinstiți, mare parte este clădită pe superstiție. Dacă mormăi cuvintele potrivite la momentul potrivit, ele iți vor aduce noroc. Dacă faci niște mișcări cu degetele, iți vor aduce noroc.
Norocul nu are absolut nimic de-a face cu închinarea, dar are totul de-a face cu firea și senzualitatea. Acestea nu au niciun loc în închinarea la Dumnezeu.
Închinarea mea în fața lui Dumnezeu trebuie să se bazeze pe sinceritatea mea în închinare, nu să caut să mi se adauge ceva în viața mea, ci să intru în prezența lui Dumnezeu. Asta e închinarea. Oamenii vorbesc despre binecuvântări, iar definiția lor este cât se poate de firească.
Binecuvântarea închinării este să vii sincer în prezența lui Dumnezeu, știind că ești la fel de binecuvântat în prezența Lui, cum este El în prezența ta.
Isuse, singura noastră bucurie fii Tu, căci Tu premiul nostru vei fi;
Isuse, fii Tu slava noastră acum și în veșnicii.
(Bernard de Clairvaux)
Un răspuns personal
Dumnezeule drag și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Te cinstesc ca adevăratul Dumnezeu și mă închin Ție în simplitatea sincerității mele. Fii slăvit azi în viața mea. În numele lui Isus,amin. [1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.