7 Decembrie
Credința și mai presus de ea
„Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” – (1 Ioan 3:2)
Imaginează-ți trei oameni stând în lumina soarelui. Unul este orb, altul poate vedea dar are ochii închiși iar un altul se uită la soare cu deplinătate.
Prima persoană, cea oarbă, nu are nici o cale prin care să experimenteze lumina. Ea crede că există lumină doar pentru că alții din jur i-au descris-o și prin urmare îi crede pe aceștia pe cuvânt. Mulți oameni au o astfel de credință. Îl cunosc pe Domnul din spusele liderilor din biserică, de exemplu.
A doua persoană poate doar distinge lumina puțin chiar dacă are ochii închiși. Pleoapele îl impiedică să vadă lumina în totalitate. Aici putem asemăna creștinul care are credință și o simte. Acesta percepe ceva din Divinitatea lui Dumnezeu. Este o viziune incompletă și imperfectă, dar îndeajuns să îl convingă.
A treia persoană are o vedere totală a soarelui, fără nici o îndoaială. Acesta cunoaște în totalitate Gloria lui Dumnezeu. Acceptarea unei ideii de credință, nu mai este o problemă, deoarece, fără nici un impediment al trupului sau al păcatului, acest timp de persoană L-a cunoscut personal pe Isus.
(Walter Hilton: Scara perfecțiunii)
Un răspuns personal
Îi invidiez pe acei oameni din trecut care au umblat cu Isus. Cred că a fost cea mai mare aventură a vieții lor. Eu cred în Cineva pe care nu L-am văzut niciodată. Doamne, oare am reușit să percep măcar o licărire din lumina Ta în această lume întunecată? Vreau să am o viziune mai clară, o înțelegere mai deplină a Ta, Isuse. Amin[1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.